“Me mimo miyo mimi nimo fureyo kou wo kagite kotowo toitsutsu yoku gaten seyo.”
“Nu privi cu ochii si nici nu-ti ciuli urechile ca sa auzi mai bine. Doar coloreaza-ti inima cu Chanoyu .
Priveste cu ochii si asculta cu urechile, simte aroma si incearca sa-i patrunzi in intelesuri cu intrebarile tale”
Sen no Rikyu
Categorie – pu-erh
Tip - sheng (raw, green) pu-erh
Producator – Xiaguan tea factory http://www.xgtea.com/
Vanzator – http://www.teautja.hu/teahaz/
Numele acestui ceai vine de la un roman clasic chinezesc: “Visul camerei rosii” din perioada Dinastiei Qing, scris de Cao Xueqin.
Este un pu-erh verde compresat sub forma de tuocha. Fabricarea acestui ceai a durat din anul 2007 pana in aprilie 2008, si este fabricat in regiunea Lincang – Yunnan de catre Xiaguan tea factory, sub brandul Xiaguan “Big G”, brand ce se ocupa cu producerea de ceaiuri in cantitati mici (serii limitate), pentru colectionari.
Am folosit 5 grame de ceai pentru 130 ml cat are ceainicul folosit. Ceainicul este Zhou Hua Qiang.
Este o tuocha foarte puternic presata, a fost destul de greu sa desfac frunzele, si dupa cum se vede frunzele in mare parte s-au faramitat.
Am realizat un numar de 7 infuzii. Temperatura apei a variat in mod crescator, de la aproximativ 85 C la prima infuzie pana la aproximativ 98 C la ultima infuzie.
Timpii de infuzare au fost urmatorii: 10s, 10s, 14s, 18s, 24s, 35s, si 50s.
Prima infuzie a avut o aroma placuta de fructe uscate, predominant de prune uscate, iar culoarea a fost aramie, caramel, ocru, ceva din si intre toate acestea.
Gustul este de specific de pu-erh verde, usor amar si cu o tenta vegetala.
Incepand cu infuzia a doua se simte gustul de prune uscate, usor fructat si de nuca verde.
De la infuzia a treia gustul devine si usor astringent.
Iar de la infuzia a patra gustul amar se atenueaza si se simte un gust usor dulceag.
Este un pu-erh interesant, este usor amar, dar asta se poate tine sub control cu timpii de infuzare, deoarece lasat prea mult la infuzat devine prea amar, amar ce acopera toate celelalte gusturi si nuante.
Un sheng pu-erh clasic, si desi nu este marcat “FT’ (Fei Tai este o companie taiwaneza ce comanda fabricii Xiaguan produse pe care le marcheaza apoi cu FT, aceste produse fiind calitativ superioare produselor pe care Xiaguan le produce in mod obisnuit), este in mod cert un ceai premium.
Categorie – ceai verde organic japonez
Tip – sencha
Producator- Kambayashi http://otya.co.jp/
Vanzator – http://www.teautja.hu/teahaz/
Sencha Kisen a primit numele de la un deal inalt aflat in sudul provinciei Uji, in apropierea caruia se afla si ferma de ceai a familiei Kambayashi, cea care produce acest ceai. Dar numele acestui ceai se pare ca vine si de la celebrul poet Kisen Hoshi. Familia Kambayashi se ocupa cu cultivarea si producerea ceaiului inca din secolul XVI, fiind furnizoarea de ceai pentru imparat.
Kisen este o sencha superioara fata de sencha Tsurezure din punct de vedere al calitatii, si este socotita de calitate superioara in categoria medie.
Am folosit un shiboridashi si doua cescute de portelan de Arita.
Ceaiul este foarte bine impachetat:
Ultima punga, cea in care se afla propriu zis ceaiul este vidata;
Frunzele arata excelent si miros nemaipomenit;
Am folosit aproximativ trei grame de ceai la un volum de 80 ml cat are shiboridashi-ul pe care l-am folost.
Pentru prima infuzie am folosit apa la 70 C si timpul de un minut.
Ceaiul are o culoare frumoasa verzuie, si nu este foarte clar. Aroma este medie ca si intensitate cu nuante marine. Gustul este placut, nu asa de aspru ca la alte sencha de aceeasi categorie, este dulceag, usor amar, si nu se simte decat foarte putin gustul de stevie caracteristic pentru sencha, si la fel de putin cel marin.
La a doua infuzie am folosit apa cu temperatura de 75 C si timpul de infuzie de 20 secunde.
Culoarea este tot verzuie, iar aroma a devenit mai slaba.
Gustul devine usor amarui, marin, dar in acelasi timp dulce. Gustul care ramane dupa degustare (aftertaste) este dulceag.
La a treia infuzie apa a avut 80 C si infuzia a durat tot 20 secunde.
Gustul devine o foarte interesanta combinatie de amar si dulce, gustul dulce precedandu-lpe cel amar imediat, fara nicio pauza intre ele.
Pentru a patra infuzie am folosit apa cu temperatura de 80 C si un timp de infuzie de un minut si treizeci de secunde.
Culoarea ceaiului devine galbuie, doar usor verzuie. Aroma are o intensitate slaba. Gustul este ceva mai slab ca si intensitate, dar ramane acelasi amar-dulce, cu nuante de stevie si marine.
Un ceai sencha de calitate, care mi-a produs o surpriza placuta si o reala placere.
A fost lansat site-ul Clubului de Ceai din Constanta: Tao Tea House
Pentru moment este un club virtual, dedicat tuturor pasionatilor artei ceaiului, unde vor fi postate informatii cu privire la evenimentele organizate, activitatile membrilor, etc.
Va astept sa ne vizitati pe : http://clubuldeceai.ro
Doi pasionaţi ai ceiului, Cornel Pasăre şi Cristian Popa, vă invită la o întâlnire cu lumea parfumată a ceaiului. O prezentare a istoriei ceaiului în China şi Japonia, o demonstraţie de preparare şi servire a ceaiului, urmate, fireşte, de degustare de ceaiuri chinezeşti şi japoneze, vor da aroma unei seri de duminică dintre cele mai plăcute.
„Arta ceailui este deosebit de complexă şi rafinată. Ea se adresează deopotrivă cunoscatorilor, cât şi celor ce sunt la început de drum. Când toate simţurile sunt în armonie, prin mişcare şi atingere (în timpul preparării ceaiului), prin văz (observând întregul proces), prin miros (savurând nuanţele fine ale ceaiului), prin auz (folosind o muzica în surdină) şi prin gust (în timp de degustaţi ceaiul), creaţi o atmosfera specială, încărcată de mister şi rafinament. Pentru toate acestea merită să aprofundezi o lume exotică şi misterioasă în compania plăcută a unei ceşti de ceai.” (Cornel Pasăre)
„Din ce în ce mai multă lume mă întreabă: de ce beau ceai? La început m-a atras caracterul exotic, asiatic al acestei băuturi, apoi calitatea terapeutică a sa. După un timp, am fost fascinat de încărcătura culturală care o însoţeşte. După un alt timp m-am lăsat sedus de energia şi in acelaşi timp de pacea pe care această licoare le aduce. Şi totusi, de ce beau eu ceai? Nu am un răspuns pentru întrebarea asta, cu fiecare ceaşcă de ceai băută descopăr noi înţelesuri, noi trăiri, noi motive. Şi după fiecare ceaşcă de ceai vine încă o ceaşca de ceai. Niciun răspuns, nicio întrebare, doar ceai.” (Cristian Popa)
Intalnirea are loc in cadrul Librariei Carturesti Constanta, City Mall, et 2.
Alte detalii pe http://blog.carturesti.ro
Va asteptam cu drag
Este un gyokuro premium, nu foarte scump dar nici ieftin, dar care a castigat numeroase premii la competitiile de profil din Japonia. Producator este Marukyu Koyamaen, unul din cei mai buni producatori de ceai din Japonia.
Este un ceai reprezentativ pentru ceaiurile de umbra din regiunea Uji. Cu trei saptamani inainte de a se culege ceaiul, tufele de ceai se acopera in asa fel incat 85 % din razele soarelui nu mai ajung la ele. Astfel se creeaza coditiile pentru a se realiza un ceai cu un gust complex, cu un nivel redus de tanin, cu acel specific “gust de umbra”. Trebuie sa mai specific ca frunzele sunt culese manual, cu mare grija, ceea ce contribuie la cresterea calitatii acestui ceai.
Am folosit un ceainic japonez (kyuusu) Yugake, un ceainic mic special pentru gyokuro, de numai 150 ml.
Una din traducerile numelui acestui gyokuro este: nori purpurii, dar shiun se poate traduce in mai multe feluri, are legatura cu buddhismul, este si numele unui cult buddhist. Se refera la norii purpurii dincolo de care se afla raiul, deci se poate spune ca este un ceai ceresc.
Frunzele arata foarte bine si au un miros puternic, de iarba, alge, o aroma marina.
Am folosit patru grame de ceai pentru aproximativ 100 ml apa. Eu folosesc aproximativ un gram de frunze pentru 30 ml apa, la 100 ml apa folosesc patru grame de ceai, dar producatorul recomanda 10 grame pentru aproximativ 100-120 ml apa
Dupa ce am preincalzit ceainicul si cestile am pus frunzele in ceainic si am asteptat cam un minut pentru ca frunzele sa se incalzeasca.
Prima innfuzie:
Timpul de infuzare a fost de doua minute, iar apa a avut 55-60 C. Apa am incalzit-o mai intai la 95-98 C si am lasat-o sa se raceasca pana la temperatura la care am folosit-o.
Ceaiul are o culoare verde galbuie, nu este clar, este incarcat, seamana cu o supa. Aroma este puternica, marina, vegetala. Gustul este destul de puternic, marin, vegetal, are gustul specific de spanac.
Infuzia a doua:
Am crescut temperatura apei la 65 C, si am scazut timpul de infuzare la un minut.
Culoarea este parca si mai verzuie, aroma ramane destul de puternica. Gustul este in continuare puternic usor astringent.
Pentru a treia infuzie am folosit apa cu temperatura de 75 C si un timp de infuzie de un minut si jumatate:
Culoarea devine mai deschisa iar aroma mai slaba. Gustul capata si o nuanta dulce, gustul de alge si spanac nu mai este asa proeminent.
Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:
Este un ceai de calitate, cu o aroma puternica, un gust puternic, dar fara a fi brutal, elegant, complex, un ceai pentru iubitorii ceaiului japonez, unul dintre cele mai bune ceaiuri din clasa sa.
Huang Shan Mao Feng este unul din cele mai bune ceaiuri verzi chinezesti, si se pare cel mai bun ceai din tipul Mao Feng. Mao se traduce prin blana, puf, iar Feng prin varf de munte.Numele Mao vine de la faptul ca frunzele si mugurii acestui ceai au pe spate un puf argintiu, iar Feng arata ca forma mugurilor cu frunzele de ceai este aceea a unui pisc de munte. Huang Shan inseamna Muntele Galben si se refera la locul de provenienta al acestui ceai.
Acest ceai a fost produs pentru prima data in 1875 in timpul Dinastiei Qing (1644-1911) de catre Xie Zhengan, dar sunt istorici care spun ca acest ceai este mai vechi, inca din timpul Dinastiei Ming, pe atunci numindu-se Huangshan Yunwu, adica Norul de ceata de pe Muntele Galben.
Un cronicar din timpul Dinastiei Qing, Suhu Bianlu numeste acest ceai, ceaiul verde numarul unu din toata China.
Ceaiul creste pe pantele Muntelui galben in provincia Anhui, la altitudinea de 700-800 m, unde are un sol fertil, aer racoros si ploi atat cat are nevoie. Exista si o legenda a acestui ceai, un tanar student si o frumoasa femeie, care munceau pe plantatiile de ceai, s-au indragostit. Dar propietarul acelor terenuri a vazut-o si el pe frumoasa femeie si a fortat-o sa i fie concubina. Cand femeia a aflat ca propietarul l-a ucis pe tanarul student, a fugit de la acesta, si s-a dus la mormantul celui din urma , aflat pe panta unui pisc de munte. Aici a plans asa de mult incat s-a transformat in ploaie, iar tanarul in tufa de ceai. De aceea se spune ca acest ceai creste la aceasta altitudine in aceasta zona unde este ceata o mare parte a anului si ploua abundent.
Ceaiul pe care il am eu este produs de Xinanyuan Tea Factory, in provincia Anhui.
Am realizat un numar de patru infuzii, folosind aproximativ trei grame de ceai la un volum de 200ml.
Prima infuzie:
Am folosit un ceainc de sticla, iar ceasca este din celadon.
Temperatura apei a fost de aproximativ 78 C, iar durata infuziei de doua minute.
Culoarea este galbena cu reflexe verzi. Aroma este delicata,florala, aproape ca nu se simte. Gustul este dulceag si usor aspru in acelasi timp, are o nuanta florala, usor vegetal.
Ceaiul acesta este gradul high-end, se poate vedea ca au fost culesi doar mugurii cu una sau doua frunzulite.
Frunzele acestui ceai sunt culese la sfarsitul lunii aprilie, in ceea ce chinezii numesc perioada pre Qingming.
A doua infuzie:
Gustul este parca si mai dulce, se pastreaza si toate celelalte particularitati. Aroma parca a disparut complet, se mai simte doar foarte vag.
Durata acestei infuzii a fost de doua minute si jumatate, iar apa a avut temperatura de aproximativ 80 C.
A treaia infuzie:
Apa a avut temperatura de aroximativ 82 C, iar timpul de infuzie a fost de trei minute si patruzeci de secunde.
Culoarea s-a mai deschis. Gustul capata nuante vegetale mai mai puternice, se simte teina, si nuanta aspra asemanatoare cumva cu cea a ceaiului Chun Mee, dar mult mai fina, se simte mai clar.
A patra infuzie a durat cinci minute, iar apa folosita a avut aproximativ 85 C.
Ceaiul este inca puternic, gustos.
Este un ceai de calitate, superior, un ceai fresh, inviorator, dulceag, cu nuante fructate, usor vegetal, si in acelasi timp puternic, hotarat. Un ceai caruia i se potriveste zicala chinezeasca: ” muntele faimos produce ceai faimos”.
Este un pu-erh crud, putin fermentat, presat usor in tuburi create din bucati de bambus apartinand unei subspecii aromate de bambus ce creste in sudul provinciei Yunnan . Este produs in muntii Wu Yi ,tinutul Mengla, prefectura Xishuangbana, in sudul provinciei Yunnan. Cei de aici se mandresc cu faptul ca sunt singurii ce produc acest tip de ceai. Dupa ce se culeg frunzele, se preseaza in tuburile goale de bambus si apoi se usuca (se prajeste) deasupra unui foc de lemne, astfel ca aroma ceaiului se intrepatrunde cu aroma bambusului, dand savoarea unica a acestui tip de ceai.
Frunzele nu sunt presate foarte tare, si se desprind usor unele de altele. Ceaiul capata aroma de la bambus, iar in timp se dezvolta diverse ciuperci si microorganisme, care ajuta la transformarea lui, la maturarea lui, dar pentru ca a fost prelucrat (prajit), nu se formeaza mucegaiuri sau alte microorganisme care ar strica calitatea ceaiului sau ar inmuia frunzele.
Am facut un numar de 10 infuzii, folosind 5 grame de ceai la un volum de aproximativ de 130 ml cat are ceainicul. Nu am cronometrat durata infuziilor, preferand de data aceasta sa reglez timpul fiecarei infuzii in parte intuitiv, si tinand cont de infuzia anterioaa.
Culoarea este galben aurie. Aroma nu este foarte tare, este delicata, specifica pu-erhului verde, crud, usor picanta.
Gustul este de pu-erh slab fermentat, la care se adauga si gustul preluat de la bambus. Are un gust dulceag, usor amarui, cu note vegetale, usor afumat, parca de tutun.
Frunzele sunt medii ca marime, pentru acest ceai (ca pentru majoritatea pu-erhurilor) folosindu-se frunze culese din arbori salbatici de ceai.
Este un pu-erh excelent, din categoria light, slab fermentat,echilibrat, dar gustos.
Muntii Wuyi din China sunt cosiderati leaganul ceaiului oolong si negru, dar nu exista ceai mai apreciat, mai renumit din muntii Wuyi, cum este DA HONG PAO.
Legenda spune ca in timpul dinastiei Ming, un mandarin de la curtea regelui in drumul dintre Beijing si muntii Wuyi s-a imbolnavit grav. El a fost adapostit de catre un calugar buddhist intr-o coliba mica, si ingrijit de catre acesta. Calugarul care locuia intr-o coliba la fel de mica ca si cea in care zacea mandarinul, si in apropierea acesteia, culegea in fiecare dimineata frunze din cateva tufisuri aflate pe stanca de deasupra colibei, din care facea ceai pentru mandarin. Dupa un timp mandarinul s-a insanatosit si a considerat ca este un miracol infaptuit de ceaiul baut. Ajungand mandarinul la curtea regelui i-a povestit acestuia despre acest ceai, iar imparatul care il aprecia si respecta mult pe mandarin a dat ordin ca mantia rosie imperiala sa fie dusa si sa acopere tufisurile de ceai cu ea, in semn de mare respect. Asa a ajuns acest ceai sa se numeasca Da Hong Pao adica marea roba rosie.
Dintre cele patru (trei, sau sase dupa alte surse) plante salbatice originare vechi de peste 400 de ani mai exista si acum doua (sau trei) din care se face o cantitate mica de ceai. O parte este luata de statul chinez iar restul este vanduta la preturi exorbitante.
Ceaiurile ce se gasesc de obicei pe piata sunt din plantatii facute din ramurele din plantele originare, adica a doua generatie, sau din ramurele luate din plantatiile de a doua generatie, adica a treia generatie.
Din a doua generatie se fac anual doar cateva kilograme de ceai, 20-40kg, in functie de coditiile climaterice. Chiar si aceasta mica cantitate cuprinde mai multe calitati de ceai, deoarece se prepara mai multe grade de fermentare, dar oricare din ele este superioara multor altor ceaiuri de acelasi tip.
Ceaiul pe care il am eu este de calitate “normala”, din plantantii de a doua generatie.
Am folosit o cantitate de 5,5 grame de ceai, si apa cu temperatura de 95 C. Ceainicul folosit este cel mai ieftin, (dar nu asa de ieftin), dintre ceainicele yixing pe care le am, dar este un ceainic excelent si curge impecabil.
Trandafirul este tot din gradina proprie. Este lila dar la lumina blitului culorile nu ies asa cum sunt in realitate.
Am facut un numar de sase infuzii, incepand de la 20 secunde pentru prima, apoi 30, 45, 60, 90, 140 pentru urmatoarele.
Prima infuzie:
Culoarea este galben inchis, caramel. Aroma este medie, usor florala, plina.
Gustul este foarte interesant, de oolong negru, nu foarte tare fermentat, dar destul incat sa aiba un gust usor afumat, un usor gust floral, de miere, de caramel, de frunze de tutun, de ceai prajit.
A doua infuzie este asemanatoare cu prima. Incepand cu a treia infuzie gustul floral se atenueaza si apare un gust nou, acid.
Am observat ca oolongurile negre si unele verzi au acest gust, caracter acid. La acest ceai combinat cu gustul prajit, afumat, mineral, gustul acid nu este deranjant, ci da o nota aparte, pot spune ca este un ceai gustos.
Gustul ramas in gura dupa ce este inghitit ceaiul (aftertaste) persista destul de mult si continua sa fie dulceag.
Incepand cu a patra infuzie gustul acid si de ceai prajit se intensifica in detrimentul gustului floral si de caramel.
Aftertaste-ul este in continuare usor dulceag desi si-a mai pierdut din putere, insa continua sa tina surprinzator de mult si in continuare.
Si infuziile cinci si sase au forta, cred ca mai mergea o infuzie, sau chiar doua.
Culoarea ceaiului se mai deschide, aroma nu mai e asa plina, puternica dar e bine definita. Gustul este o combinatie de afumat, prajit, acid, mineral.
Da Hong Pao este un ceai deosebit, gustos, hranitor, revigorant, un ceai realizat integral manual, fara aportul tehnologiei moderne, lucru ce se simte. Atunci cand il bei simti cum au fost rulate manual frunzele, simti carbunii arzand, simti bucuria acelor oameni pentru ceea ce fac.
Este un oolong verde, putin fermentat, produs de Nantou pe inaltimile faimosului munte Alishan din Taiwan.
Am folosit un ceainic yi xing numit dupa argila din care e facut si Da Hong Pao, realizat de Jianying Wang, o cunoscuta artista ceramista din China.
Am pus 4 grame de ceai intr-un volum de 160 ml apa cat are ceainicul, apa avand pentru toate cele cinci infuzii realizate temperatura de 95 C.
Prima infuzie:
Durata infuziei a fost de aproximativ 10 secunde.
Ceaiul are culoarea galben verzui, aroma este fina de oolong verde, cu nuante florale si fructate. Gustul este mediu ca tarie, specific oolongurilor verzi, dar este cumva deosebit,dulce, se simte si un gust de miere de albine,floral, si de fructe, si parca foarte fin de lapte, o intreaga simfonie.
Adoua infuzie a avut timpul de infuzare aproximativ 23-25 secunde.
Se pastreaza caracteristicile primei infuzii.
Urmatoarele infuzii au avut timpii: 40 secunde, un minut, un minut si jumatae.
Ceaiul isi pastreaza aroma delicata pana la ultima infuzie chiar daca aceasta mai scade din intensitate. Culoarea devine si ea mai galbuie si mai palida.
Iar gustul scade in intensitate, pastrandu-si caracteristica fructata, dar incepand sa se simta cu fiecare infuzie tot mai mult si gustul de ceai verde.
Asa arata frunzele dupa infuzii:
In concluzie este un oolong verde cu aroma parfumata si gust dulce, floral si fructat, foarte fin. Un oolong ce te duce cu gandul la o livada inflorita cu stupi plini de miere si albine ce zumzaie din floare in floare.
Gyokuro Rinpou este un Premium high grade Gyokuro, cel mai inalt grad pentru acest tip de ceai de la Tea Shop Horaido-Teramachi Shijo agaru Nakagyo-ku din Kyoto.
Rinpou este in traditia chineza echivalentul pasarii Phoenix din traditia occidentala, numele ei chinezesc fiind fenghuang. Ce este foarte interesant, ca la chinezi fenghuangul este o pereche, feng este masculul iar huang este femela, cumva avand legatura cu principiile yin si yang. De aceea poate desi este perche fenghuangul, rinpoul este tratat ca un intreg.
Am folosit pentru prepararea acestui ceai un set pentru ceai verde chinezesc (Sencha-Ki) din ceramica lucrat in stilul Hagi-Yaki.
Acesta este format dintr-un ceainic tip hoihin, un yuzamashi (racitor de apa) si sase cescute din care am folosit doar trei.
Trandafirul este tot din gradina mea.
Pentru prima infuzie am folsit urmatorii pasi:
Am pus apa fierbinte in hoihin si am asteptat trei minute si jumatate.
Dupa care am pus capacul, am turnat in yuzamashi si am asteptat un minut.
Apoi am umplut cele trei cesti si am mai asteptat un minut.
In continuare ridic capacul hoihinului si pun ceaiul.
Dupa care torn apa din cesti in hoihin cu grija sa nu torn direct peste frunze ci in jurul lor.
Am pus 8 grame de ceai pentru un volum aproximativ de 100 ml apa.
Astept doua minute si prima infuzie e gata. Foarte important: ceainicul nu se misca in timpul infuziei, pentru a nu” deranja” frunzele.
Ceaiul are o culoare placuta galben verzuie data de culoarea cestilor, in mod normal este mai verde.
Aroma este fina si puternica in acelasi timp, iar gustul este puternic, tare, amar, plin, cu nuante marine foarte slabe si aproape deloc astrigent.
Trebuie sa mentionez ca apa a avut la inceput temperatura de aproximativ 95 C si in momentul infuzarii aproximativ 50 C.
Pentru a doua infuzie am pus apa fiarta intai in cesti am turnat apoi in yuzamashi si apoi in hoihin. Astfel apa a avut in momentul infuzarii aproximativ 60 C.
Timpul de infuzie a fost de un minut.
E bine ca dupa ce turnam ceaiul in cesti sa nu lasam ceainicul acoperit, deoarece aburii condenseaza si apa care ajunge peste frunze strica viitoarea infuzie.
Ceaiul este in continuare la fel de tare, de aromat, gustul este la fel de puternic. Devine insa ceva mai astrigent.
La a treia infuzie am folosit aceeiasi pasi ca la a doua, in asa fel incat apa sa ajunga la 70 C, iar timpul de infuzie a fost de un minut si jumatate.
Uimitor, ceaiul este la fel de puternic, de plin, parca nu a pierdut nimic din aroma si gust. Acum insa este si mai astrigent.
Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:
Este un ceai deosebit de o calitate intr-adevar premium cu un echilibru perfect intre gust, aroma si culoare.
Un ceai puternic, , un ceai pentru iubitorii ceaiului verde japonez,un ceai pentru momente deosebite. Este un GYOKURO!
Comentarii recente