You are currently browsing the monthly archive for August 2012.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – aprilie 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha de tip fukamushi, produsa manual, din prima recolta a trei tipuri de frunze: Yabukita, Yutakamidori si Asatsuyu, si este originara din Kagoshima.

Kyusul este din ceramica rosie naturala, si este realizat de Gisui:

Cestile sunt din portelan Seto:

Frunzele arata binisor. tinand cont ca este o fukamushi:

Sencha in limba japoneza inseamna multe lucruri, dar se refera si la modalitatea de preparare a ceaiului. Cea mai folosita metoda este cea in care intai se introduc frunzele in ceainic si apoi apa, si aceasta se cheama „encha”.

Pentru acest ceai am folosit metoda in care intai se toarna apa in ceainic, si cand ajunge la temperatura dorita, se introduc frunzele, metoda ce se numeste „sencha”.

Bineinteles ca aceasta metoda se poate folosi doar pentru prima infuzie.

Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 120 ml de apa.

Prima infuzie a durat un minut si jumatate, iar apa a avut temperatura de 60C.

Aproape ca nu miroase deloc, culoarea este verzui-galbuie.

Gustul este bogat, marin, vegetal, dulce-amar.

La a doua infuzie apa a avut tot 60C, iar durata a fost de 30 secunde.

Culoarea devine ceva mai inchisa, iar mirosul in continuare aproape ca nu se simte.

Gustul devine ceva mai vegetal, cel amar, de ciocolata ramane predominant.

La a treia infuzie am crescut temperatura la 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut si jumatate.

Gustul devine preponderent vegetal, amar, astringent.

Un ceai bun, cu un gust bogat, fara a fi foarte complex, si cu un aftertaste destul de lung.

Anunțuri

categorie – Hei Cha (ceai negru)

an – 2002

prezentare – cos de bambus de 500 g

origine – Cangwu, Guangxi

producator – Guangxi Wuzhou

vanzator – http://www.teautja.hu/

Hei Cha-urile sunt ceaiuri post fermentate, considerate ceaiuri negre in China. Marea majoritate a bautorilor considera ca Hei Cha- urile sunt o clasa mare din care fac parte ceaiuri ca: Pu erh, Liu’an, Kangzhuan, Laoqing, Liubao, Laobian, etc., dar sunt si unii bautori care considera Hei Cha-urile si Pu erh-urile, clase separate de ceai.

Foarte interesant este faptul ca toate aceste ceaiuri au metode diferite de procesare, dar pentru toate este folosita umiditate mare pentru a le ajuta sa fermenteze in mod corespunzator.

Exista o legenda care spune ca o caravana de ceai, in timp ce se deplasa pe Drumul Matasii a fost prinsa de ploaie, iar tot ceaiul pe care il transporta a fost udat si a mucegait. Comerciantii au abandonat ceaiul si au plecat. In anul urmator, in localitatea unde s-a intamplat acest lucru a fost epidemie de dezinterie, iar pentru ca oamenii nu aveau ce manca,  au baut din ceaiul acesta abandonat. Un miracol s-a produs atunci si toti cei bolnavi s-au vindecat.

Multi considera aceste ceaiuri ca fiind exceptionale pentru sanatate, cu foarte multe efecte benefice. Este baut si pentru aportul caloric pe care il aduce, in special in Tibet si Asia Centrala, unde se bea cu unt de iac si alte ingrediente, dar se pare ca baut si simplu contine multi nutrienti, vitamine, proteine, aminoacizi, minerale, glucide, etc.

De asemenea se poate bea si vara, deoarece ajuta la racorirea organismului, qi-ul sa avand si un caracter racoros care elimina caldura in exces din corp.

Ceaiul este ambalat intr-un cos de bambus:

Am folosit un ceainic Xi Shi din ceramica Bao Lan Zhu Ni, realizat de  Zhu Xin Nan, pe care eu il folosesc doar pentru Hei Cha-uri, dar se poate folosi un ceainic pentru shu pu erh fara nicio problema.

Ceasca este din ceramica, si este foarte buna pentru ceaiuri ce se prepara cu apa foarte fierbinte:

Ceaiul arata in felul urmator:

Am folosit 7 grame pentru un volum de aproximativ 150 ml.

Eu fac doar o spalare de 20 secunde pentru acest ceai, dar se pot face doua spalari de 10-30 secunde.

Infuziile au avut durata intre cateva secunde si cateva minute, si sincer nu mai tin minte numarul lor, dar sigur au fost multe.

Apa a avut temperatura de aproximativ 98C pentru toate infuziile pe care le-am facut.

Dupa cum se vede, culoarea nu este foarte inchisa, iar mirosul este statut, de pamant si lemn ud, si nu este foarte puternic.

Gustul este asemanator cu al unui shu pu erh, dar in acelasi timp diferit. Acest ceai are un gust plin, de pamant, lemn, fruze uscate, ciuperci, si in acelasi timp este surprinzator de dulce.

Este un ceai care mie imi place mult, de fapt cam toate Hei Cha- urile pe care le-am baut mi-au placut, si este un ceai care imi lasa o senzatie foarte placuta in interior dupa ce il beau.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – aprilie 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha de tip chumushi, cultivarul este Yabukita, este realizata din frunze culese la mijlocul lunii aprilie, si este din regiunea Kagoshima.

Am folosit un hoihin din ceramica bizen,

si o ceasca din ceramica Mino:

Ambalajul arata asa:

Frunzele arata destul de bine.

Mirosul lor in ceainicul preancalzit este foarte placut:

Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 120 ml de apa.

La prima infuzie am folosit apa cu temperatura de 60C si durata infuziei de doua minute.

Culoarea este galben-verzuie, iar mirosul foarte slab.

Gustul este dulce, vegetal.

Pentru a doua infuzie apa a avut 70C si durata a fost de 30 secunde.

Culoarea devine mai galbuie, iar mirosul dispare aproape de tot.

Gustul ramane dulce, vegetal, devine usor astrigent, cu o amareala usoara de ciocolata.

A treia infuzie am realizat-o tot la 70C, iar durata a fost de doua minute.

Gustul ramane dulce, fara a deveni mai amar.

Frunzele infuzate:

O sencha peste medie, cu un gust foarte placut.

Pentru cine se intreaba ce scoicute sunt acestea:

– Petricola lithophaga, din colectia mea personala.

categorie – oolong

tip – oolong negru, yan cha

recolta –  2012

vanzator – http://www.teautja.hu/

Tie Luo Han este un oolong din categoria oolongurilor negre din regiunea Wuyi Shan aflata in nordul Fujianului, ceaiuri numite si: „rock teas”, sau „yan cha”.

Numele sau vine de la legenda in care un calugar razboinic de fier, cu pielea aurie ca bronzul a gasit un arbust de ceai intr-o pestera, dupa care a inceput sa cultive acest ceai.

Se crede ca acest ceai este cel mai vechi tip de Wuyi Shan, si ca inceputurile sale dateaza pe undeva in jurul anului 1000, in timpul dinastiei Song.

Am folosit un ceainic realizat de Petr Novák, pe care il folosesc doar pentru yan cha:

Cestile sunt tot creatia sa:

Frunzele arata foarte bine, ceaiul este categoria Jin Pin, adica „best grade”.

Mirosul frunzelor in ceainicul preancalzit este foarte placut, cu nuante fructate, de copt, de caramel si chiar florale.

Am facut un numar de zece infuzii folosind apa cu temperatura intre 85C si 90C.  Dupa o spalare rapida a frunzelor am inceput cu infuzii de la 20s pana la cateva minute.

Culoarea este placuta, iar mirosul este extraordinar: oolong prajit cu lemn de bambus, fructat, miere, caramel, floral…

Gustul este foarte placut, deosebit, cu foarte multe nuante, este specific ceaiurilor din arbusti care traiesc pe stanci, intr-un strat subtire de pamant.

Se simt nuante fructate, de caramel, de zahar ars, florale, de miere, ba chiar de cacao si lemn ars.

Un ceai cu un qi foarte placut, se spune ca daca este bine preparat, insufla celui ce il bea calitatile unui razboinic de fier.

Eu nu spun decat: extraordinar.

 

categorie – ceai verde japonez

tip – gyokuro

recolta – primavara 2012

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://www.teautja.hu/

Pentru prepararea acestui gyokuro am folosit un ceainic si trei cesti de portelan  Seto.

Ceainicul este de fapt un gaiwan, dar pe siteul   http://www.everyonestea.com/  scrie ca este o ceasca cu capac…

Ceaiul vine ambalat cam asa:

Frunzele arata destul de bine, si au un miros foarte placut, specific, marin, de alge si porumb copt.

Am folosit 4g de frunze pentru aproximativ 90 ml apa.

Pentru prima infuzie am folosit apa cu temperatura de 60C, iar durata de infuzare a fost de doua minute.

Culoarea este verzuie iar mirosul foarte slab. Gustul este marin, dulce-amar, usor vegetal, si este foarte fin, catifelat.

La a doua infuzie apa a avut temperatura tot de 60C, iar timpul de infuzare a fost de 30s.

Culoarea este ceva mai inchisa,  mirosul este aproape inexistent, iar gustul devine mai intens.

A treia infuzie am facut-o cu apa la temperatura de 70C, si durata de infuzare de doua minute si jumatate.

Culoarea si mirosul sunt la fel ca la infuzia a doua, gustul este la fel de intens, dar nu se mai disting toate nuantele.

Asa arata frunzele infuzate:

Nu pot sa spun decat ca este un ceai foarte bun, pe care de abia astept sa-l incerc si in metoda susuricha, dar despre asta in alt post…

August 2012
L M M M V S D
« Iul   Sep »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Comentarii recente

grykuma pe Sencha Koto Midori
Andreea pe Sencha Koto Midori
grykuma pe Gyokuro The Ultimate
mihai pe Gyokuro The Ultimate
Kris pe Dawn tea

COPYRIGHT

Copyright. Fotografiile de pe acest blog imi apartin (acolo unde nu este cazul voi preciza). Daca doriti sa folositi imagini sau sa copiati parti din acest blog va rog sa imi scrieti pentru a-mi cere acordul.
%d blogeri au apreciat asta: