You are currently browsing the category archive for the ‘sencha’ category.

full tea a

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2012

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://www.teautja.hu/

Koto Midori este o sencha din gama de mijloc a celor de la Marukyu-Koyamaen. Frunzele arata foarte bine si au miros placut, vegetal usor floral.

1

Pentru un volum de aproximativ 100 ml apa am folosit 5 grame de frunze.

2

La prima infuzie temperatura apei a fost de 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut.

3

Mirosul este usor vegetal, destul de slab ca si intensitate, si culoarea este galbena cu usoara tenta verzuie.

4

Prima senzatie pe care o am cand beau acest ceai este de proaspat, gustul este vegetal, usor amar, usor dulce, echilibrat, destul de bogat in nuante.

Setul de ceai pe care il folosesc este creatia lui  Petr Novák, si este format dintr-un shiboridashi si doua cesti.

La a doua infuzie apa a avut tot 70C, iar timpul de infuzare a fost 20 secunde.

5

Mirosul ramane slab ca si intensitate iar culoarea se mai inchide un pic.

6

Gustul ramane vegetal, si devine mai intens.

11

La infuziile 3 si 4 am marit timpul de infuzare la 40 secunde respectiv 120 secunde si temperatura apei la 80C. Interesant ca la aceste infuzii se simte si un gust asemanator cu cel de nuca cruda.

Frunzele infuzate:

15

Un ceai cu caracter, puternic, vegetal, usor aspru, delicios si reconfortant.

9

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2012

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://www.teautja.hu/

Aceasta este o sencha din categoria Koikuchi, o sencha cu aroma si gust mai puternice decat majoritatea.

Koikuchi este si numele gurii tecii (saya) katanei, inelul ce tine cele doua parti ale tecii este numit asa.

Numele Chouyouzan se traduce prin:  deal acoperit de crizanteme, si vine de la una din cele mai populare sarbatori japoneze: Choyo nu Sekku – Festivalul Crizantemelor. Aceasta sarbatoare se tine in ziua a sasea a primei luni de vara, si se sarbatoreste ziua in care kami au cazut pe pamant. Festivalul tine in total opt zile, in trecut in timpul acestui festival nimeni nu muncea.

Oamenii mergeau pe dealuri, care erau acoperite de crizanteme, se asezau sub un copac, tineau post si meditau.

Setul de ceai folosit este realizat de  Andrzej Bero, si este compus dintr-un hoihin si doua cesti.

Am folosit 5 grame de frunze pentru un volum de aproximativ 100 ml apa.

Pentru ca este o sencha „strong”, am folosit timpi de infuzare medii: 90s, 30s, 120s, 240s.

Pentru ceaiurile japoneze folosesc o apa cu un continut scazut de minerale, producatorul recomanda sub 50 mg/l, acest tip de apa interactioneaza in cel mai optim mod cu compozitia frunzelor.

Apa a avut temperatura de 70C pentru primele doua infuzii si 80C pentru urmatoarele.

Ceaiul are o aroma destul de puternica, frunzele infuzate miros extraordinar.

Culoarea ceaiului este verzuie si se mentine, pe parcursul celor patru infuzii, la a doua insa este parca mai intensa si mai incarcata de particule.

Surprinzator mirosul ceaiului in ceasca este destul de slab dupa a doua infuzie.

Gustul este intr-adevar „strong”, este puternic, vegetal si marin, dulce si amar, si in acelasi timp echilibrat.

Este un ceai ce produce o explozie a simturilor, urmata de o stare de calm, un ceai pe care parca il simti cu tot corpul.

Ceaiurile de la Marukyu-Koyamaen raman, pana acum, pe primul loc in topul preferintelor mele in ceea ce priveste ceaiurile japoneze.

Frunzele infuzate:

Nu este prima oara cand beau acest ceai, si cu siguranta nici ultima.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha de tip asamushi, din regiunea Uji.

Frunzele arata binisor, nu sunt foarte intregi pentru o asamushi, asta poate, si din cauza transportului.

Am folosit un hoihin japonez din ceramica Bizen, si o ceasca realizata de Andrzej Bero, si am realizat trei infuzii cu timpii: 60, 20, 40 secunde, apa avand temperatura de 70C la primele doua infuzii si 80C la ultima.

La prima infuzie mirosul a fost mediu ca si intensitate, vegetal, usor marin.

Gustul este desul de intens, vegetal, dulce-amar, cu o tenta marina pronuntata, si deosebita fata de alte sencha.

La a doua infuzie mirosul ramane aproape la fel, culoarea se mai inchide, iar gustul devine mai amar, si usor astringent.

Ultima infuzie si-a pastrat mirosul si culoarea aproape la fel cu cea de-a doua.

Gustul ramane puternic, devine si mai amar, si parca si mai astringent.

Frunzele arata mai mult ca pentru o fukamushi, cu toate acestea nu exista o cantitate mare de particule mici si foarte mici care sa infunde sita.

Un ceai viguros, amar, revigorant.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – aprilie 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha de tip fukamushi, produsa manual, din prima recolta a trei tipuri de frunze: Yabukita, Yutakamidori si Asatsuyu, si este originara din Kagoshima.

Kyusul este din ceramica rosie naturala, si este realizat de Gisui:

Cestile sunt din portelan Seto:

Frunzele arata binisor. tinand cont ca este o fukamushi:

Sencha in limba japoneza inseamna multe lucruri, dar se refera si la modalitatea de preparare a ceaiului. Cea mai folosita metoda este cea in care intai se introduc frunzele in ceainic si apoi apa, si aceasta se cheama „encha”.

Pentru acest ceai am folosit metoda in care intai se toarna apa in ceainic, si cand ajunge la temperatura dorita, se introduc frunzele, metoda ce se numeste „sencha”.

Bineinteles ca aceasta metoda se poate folosi doar pentru prima infuzie.

Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 120 ml de apa.

Prima infuzie a durat un minut si jumatate, iar apa a avut temperatura de 60C.

Aproape ca nu miroase deloc, culoarea este verzui-galbuie.

Gustul este bogat, marin, vegetal, dulce-amar.

La a doua infuzie apa a avut tot 60C, iar durata a fost de 30 secunde.

Culoarea devine ceva mai inchisa, iar mirosul in continuare aproape ca nu se simte.

Gustul devine ceva mai vegetal, cel amar, de ciocolata ramane predominant.

La a treia infuzie am crescut temperatura la 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut si jumatate.

Gustul devine preponderent vegetal, amar, astringent.

Un ceai bun, cu un gust bogat, fara a fi foarte complex, si cu un aftertaste destul de lung.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – aprilie 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha de tip chumushi, cultivarul este Yabukita, este realizata din frunze culese la mijlocul lunii aprilie, si este din regiunea Kagoshima.

Am folosit un hoihin din ceramica bizen,

si o ceasca din ceramica Mino:

Ambalajul arata asa:

Frunzele arata destul de bine.

Mirosul lor in ceainicul preancalzit este foarte placut:

Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 120 ml de apa.

La prima infuzie am folosit apa cu temperatura de 60C si durata infuziei de doua minute.

Culoarea este galben-verzuie, iar mirosul foarte slab.

Gustul este dulce, vegetal.

Pentru a doua infuzie apa a avut 70C si durata a fost de 30 secunde.

Culoarea devine mai galbuie, iar mirosul dispare aproape de tot.

Gustul ramane dulce, vegetal, devine usor astrigent, cu o amareala usoara de ciocolata.

A treia infuzie am realizat-o tot la 70C, iar durata a fost de doua minute.

Gustul ramane dulce, fara a deveni mai amar.

Frunzele infuzate:

O sencha peste medie, cu un gust foarte placut.

Pentru cine se intreaba ce scoicute sunt acestea:

– Petricola lithophaga, din colectia mea personala.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Aceasta este o sencha de tip asamushi din Uji, prefectura Kyoto. Este o sencha organica din plante crescute fara a fi tratate cu chimicale, de pe plantatia unui fermier pe nume Michio Nakai.

Cestile folosite sunt de portelan Seto, sunt mate (neglazurate) la exterior si lucioase (glazurate) la interior. Portelanul este de calitate superioara, comparabil cu cel superior de Jingdezhen.

Ceainicul este din ceramica Tokoname, realizat de Yokei Mizuno, cu un finisaj black-yohen.

In fotografia urmatoare se vede mai bine finisajul yohen:

Atat cestile cat si ceainicul sunt cumparate de la Everyone’sTea, si sunt realizate dupa specificatiile patronului acestui magazin: Kohei Yamamoto, sub brandul sau personal numit – Wabi-Iki.

Am folosit 6 grame de frunze pentru un volum de aproximativ 150 ml de apa.

Frunzele au miros puternic, vegetal, usor marin, si dupa cum se poate vedea arata destul de bine, eu insa ma asteptam sa gasesc un procent mai mare de frunze intregi.

Am facut trei infuzii, cu timpii: 60s, 10s, 60s, si temperaturile: 60C, 70C, si 70C.

Cularea primei infuzii este galben-verzuie, iar mirosul este mediu ca si intensitate, vegetal, foarte slab marin.

Gustul este puternic, vegetal, amar. Se disting mai multe nuante de vegetal iar aftertaste-ul este puternic si dureaza destul de mult. La un moment dat dupa ce am luat o inghititura pentru cateva momente am avut senzatia ca bausem matcha, si nu sencha.

La a doua infuzie nu se modifica prea multe, culoarea este parca mai „murdara”, iar gustul foarte putin, mai slab ca si intensitate.

Gustul ramane surprinzator de puternic si la a treia infuzie, nu se mai simt asa multe nuante si devine usor astringent.

Frunzele arata si la sfarsit binisor:

Clematita este din gradina proprie.

In concluzie este un ceai bun, diferit de alte sencha din Uji pe care le-am baut, cu un caracter puternic vegetal.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2012

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este o sencha produsa in Yame, in sudul prefecturii Fukuoka, insula Kyushu. Yame este recunoscuta pentru ceaiul de calitate ce se cultiva si se produce, in special  gyokuro, aici producandu-se aproape jumatate din gyokuro-ul vandut in Japonia.

Pentru ca este o sencha de tip chumushi, si dupa cum arata frunzele este mai mult inspre fukamushi, ar fi fost mai indicat un ceainic cu sita de metal de tip obi-ami sau ita-ami, dar am folosit un ceainic cu sita sasame, un ceainic realizat de Gisui.

Ceramica este Tokoname, este rugoasa si si are un finisaj de tip Mogake, adica, inainte de ardere ceainicul este acoperit cu alge marine, iar mineralele din compozitia acestora lasa niste urme pe suprafata sa.

Ceasca este un ippukuwan din ceramica Mino.

Ceaiul este produs din prima recolta de frunze a unei varietati de Camellia sinensis numita Asatsuyu.

Frunzele miros foarte bine, vegetal usor copt, dar specific pentru o sencha non asamushi cantiatea de frunze faramitate este foarte mare, acest lucru ducand la infundarea sitei ceainicului, deci la o atentie mai mare in timpul prepararii.

Nu am folosit yuzamashi, racirea apei preferand sa o fac cu ajutorul cestii.

Am folosit aproximativ 5 g de frunze pentru aproximativ 140 ml apa, si am facut cinci infuzii, astfel: 1. 60 s, 60 C; 2. 10 s, 70 C; 3. 45 s, 70 C; 4. 60 s, 80 C; 5. 120 s, 80 C.

Nu am respectat indicatiile vanzatorului cu privire la preparare, si bine am facut deoarece ar fi iesit un ceai prea tare. De aceea am facut cinci infuzii, pentru ca cea de-a patra infuzie a fost destul de puternica si am fost curios sa vad cum iese si urmatoarea.

Prima infuzie a avut un miros usor, placut,vegetal, si o culoare galben verzuie destul de deschisa.

Gustul a fost dulceag, vegetal, proaspat si foarte usor amarui.

A doua infuzie a fost caracteristica pentru chumushi/fukamushi, cu o culoare de un verde mai inchis si incarcata de particule.

Nu este foarte incarcata si foarte inchisa la culoare datorita filtrului ceainicului, care este destul de fin, mai potrivit pentru o asamushi sau gyokuro. Mirosul este foarte slab.

Gustul este mai puternic, devine usor astringent, mai intens, cu amareala specifica asemanatoare cu cea a ciocolatei.

Infuzia a treia are o culoare asemanatoare cu cea anterioara, miros parca si mai slab, iar gustul este surprinzator inca viguros, intens, dar devine mai rotund, si ceva mai astringent.

Infuziile patru si cinci sunt mai slabe, ceea de-a patra avand gust inca, dar cea de-a cincea a fost foarte slaba.

Frunzele la sfarsit arata binisor, nu devin un noroi verde ca la unele fukamushi.

In concluzie este un ceai bun, de calitate, nu extraordinar, dar mai bun decat multe altele din aceeasi gama.

 

 

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2010

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://teautja.hu/

Desi nu sunt fan al ceaiului la plic, principalul motiv fiind acela ca nu prea se gaseste ceai in aceste plicuri, voi prezenta o sencha la plic: sencha mizudashi. Am ales sa prezint un ceai la plic si pentru ca sencha mizudashi se gaseste de obicei doar la plic, si, pentru ca este unul din ceaiurile la plic, de calitate buna, pe care le-am intalnit.

Acest tip de sencha, „mizudashi”se gaseste la foarte multe firme producatoare de ceai, si este un ceai care se prepara cu apa rece (la temperatura camerei), sau chiar cu gheata.

Frunzele de ceai verde au nevoie de un spatiu mai mare pentru a se desface, volumul lor dupa infuzare putand creste destul de mult. De aceea aceste plicuri sunt destul de mari in raport cu cantitatea de frunze continuta, pentru ca  frunzele sa aiba loc sa se deschida.

Pentru prepararea acestui ceai am folosit un ceainic japonez dobin, si o ceasca japoneza ippukuwan.

Am folosit apa la temperatura camerei, adica la temperatura de aproximativ 20C.

Metoda este simpla : se introduce plicul intr-un volum de 500 ml apa pentru 15 minute, la prima infuzie. Am realizat trei infuzii, pentru toate cele trei infuzii am folosit apa la aceasi temperatura, diferiti fiind doar timpii de infuzare : 15, 30, 45 minute.

Pentru a-mi fi mai usor sa scot plicul din ceainic, l-am legat cu cea mai subtire ata pe care am gasit-o prin casa, si pe care am spalat-o bine in prealabil. Nu stiu de ce japonezii nu au prevazut aceste plicuri cu niste sforicele. ate sau altceva pentru a putea fi scoase cu usurinta din ceainic.

Prima infuzie a avut un gust ciudat, usor amar, nu foarte intens. Exista diferente intre gustul acestei mizudashi si a unei sencha de calitate asemanatoare, preparata cu apa fierbinte, dar nuantele sunt aceleasi : amar-dulce, marin, vegetal. Aceste nuante, se simt cu o usoara intarziere, nu imediat cum am sorbit din ceai. Aproape ca nu am simtit niciun miros, iar culoarea este galben pal.

Infuziile a doua si a treia au gust ceva mai dulce,  de intensitate medie. Interesant este faptul ca gustul seamana cumva cu cel de gyokuro, dulceag si catifelat.

Pot spune ca este un ceai interesant, bun si cu siguranta foarte potrivit zilelor calde de vara.

categorie – ceai verde japonez

tip – sencha

recolta – primavara 2010

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://teautja.hu/

Voi prezenta acum tot un sencha Tsubokiri, tot premium ca si calitate, dar de categorie silver. Cei de la Marukyu Koyamaen au individualizat aceste ceaiuri (Tsubokiri gold si silver), cu buline aurii si argintii lipite pe pachetele de ceai, pentru a evidentia caracterul special al acestor ceaiuri.

Am folosit pentru prepararea acestui ceai un set de portelan Kutani, format dintr-un hoihin, un yusamashi si cinci cesti. Numele acestui tip de portelan vine de la numele satului unde a inceput producerea sa, si care se traduce : „noua vai”. Reprezentativ pentru acest portelan, in special pentru lucrarile vechi, este folosirea  Kutani gosai, cinci nuante de culori: albastru, violet, verde, rosu si galben, si a temelor cu pasari, peisaje, flori si motive geometrice. Lucrarile din perioada moderna pot fi realizate si cu negru, auriu, portocaliu, etc.

Ceaiul este ambalat cu bun gust:

Frunzele arata foarte bine, sunt bine rulate si foarte multe sunt intregi. Au miros placut, complex, se evidentiaza cel de porumb fiert.

Am folosit 6 g de frunze pentru aproximativ cei 100 ml. ai hoihinului.

Prima infuzie am realizat-o cu apa la temperatura de 70C, si a durat un minut.

Mirosul nu este foarte intens, culoarea este galben-verzuie, iar aspectul este usor tulbure, fara a fi foarte incarcat de particule in suspensie.

Gustul este placut, specific, usor dulce, usor amar, cu nuante vegetale de spanac, de porumb fiert, si nuante mai slabe, marine.

Infuzia a doua am realizat-o cu apa la temperatura de 80C, si durata a fost de 10 secunde.

Mirosul este ceva mai slab, iar culoarea mai intensa. Gustul este mai puternic,cremos, cu nuanta de amar mai pregnanta. Se simt mai bine nuantele marine.

Pentru infuzia a treia am folosit apa tot la temperatura de 80C, si am marit durata la 20 secunde.

Mirosul aproape ca nu se mai simte, culoarea ramane la fel.

Gustul este in continuare placut, devine echilibrat intre dulce si amar, si incepe sa se simta usor astrigent.

In ultima vreme am inceput sa fac patru sau chiar cinci infuzii pentru sencha. Si la acest ceai am facut si o a patra infuzie, care a durat un minut, iar apa a avut 90C.

S-au simtit si la aceasta infuzie toate nuantele pe care le-am intalnit anterior, mai slab, dar inca destul de puternic.

Frunzele dupa infuzii:

Pot spune ca este un ceai de calitate, nu asa de fin si complex ca si Tsubokiri sencha gold, dar foarte gustos si cu personalitate.

August 2017
L M M M V S D
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Comentarii recente

grykuma pe Sencha Koto Midori
Andreea pe Sencha Koto Midori
grykuma pe Gyokuro The Ultimate
mihai pe Gyokuro The Ultimate
Kris pe Dawn tea

COPYRIGHT

Copyright. Fotografiile de pe acest blog imi apartin (acolo unde nu este cazul voi preciza). Daca doriti sa folositi imagini sau sa copiati parti din acest blog va rog sa imi scrieti pentru a-mi cere acordul.
%d blogeri au apreciat asta: