Karigane Momoe

categorie – ceai verde japonez

tip – karigane

recolta – 2012

producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html

vanzator – http://www.teautja.hu/

Karigane este un tip de ceai verde care se realizeaza din tulpini, frunze si codite (petiol). Spre deosebire de kukicha, care se realizeaza din aceleasi plante din care se culeg frunze pentru bancha si sencha, karigane contine material de la soiurile pentru gyokuro.

Ceaiul arata asa:

Am folosit 5 grame de ceai pentru un volum de aproximativ 150 ml apa, si am realizat trei infuzii.

Frunzele in ceainicul preincalzit au un miros asemanator cu cel de gyokuro.

Apa a avut urmatoarele temperaturi:  65C, 70C SI 75C, iar timpii pentru infuzii au fost: un minut, 20 secunde, 45 secunde.

Ceainicul este realizat de  Petr Novák, iar yunomi de catre  Andrzej Bero.

Culoarea ceaiului este galbena cu o foarte usoara tenta verzuie si, surprinzator, are un miros foarte fin si parfumat.

Gustul este dulce, nu se simte nici o nuanta de amar, atat de intalnita la ceaiurile verzi japoneze.

Se simt nuante vegetale si foarte slab marine.

Karigane si kukicha sunt mai ieftine decat gyokuro si sencha, dar sunt recomandate pentru cei ce nu suporta gustul amar, sau cantitatea mare de teina.

Momoe este un produs premium in clasa sa, recolatea frunzelor, coditelor si tupinilor se face primavara devreme. Astfel ceaiul nu este deloc astringent sau amar.

Japonezii folosesc houroku pentru a praji karigane si kukicha de calitate inferioara, ceea ce ajuta la diminuarea sau mascarea gustului amar si neplacut al acestora.

Un ceai intr-adevar premium cu un gust complex, foarte bun, plin si catifelat.

Gyokuro The Ultimate

categorie – ceai verde japonez

tip – gyokuro

recolta –  2012

regiune – Yame

vanzator – http://www.zencha.net/index.php

Este primul gyokuro din Yame pe care il beau. Frunzele arata binisor, insa sunt prea maruntite, cum am mai spus este posibil si datorita transportului.

Este un gyokuro realizat din frunze culese manual,  se culeg doar mugurii si primele doua frunzulite.

Am realizat trei infuzii, cu apa avand temperatura: 40C, 50C SI 70C, si cu timpii: doua minute, 30 secunde si un minut si jumatate.

Ceaiul are o culoare galbuie, cu o usoara tenta de verde. Mirosul este destul de puternic, vegetal si marin.

Gustul este intens, dulce-amar, vegetal, marin, si se simte acel gust pe care eu il asociez cu porumbul fiert.

Frunzele infuzate miros foarte bine, miros asemanator cu cel specific ceaiurilor din Yame, dar si cu al celor din Uji.

Am folosit un set de portelan Kutani, ce are doua ceainice houhin. Unul din acestea poate avea rol de yuzamashi, desi setul are si yuzamashi inclus. Japonezii folosesc aceste seturi cand vor sa bea mai mult din acelasi tip de ceai, sau cand vor sa bea doua ceaiuri, diferite, in acelasi timp.

Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 100ml de apa, dar puteam pune 6-7 grame fara nicio problema.

De la a doua infuzie culoarea se inchide, iar gustul devine si mai intens, se simte amareala specifica de ciocolata, dar si dulceata vegetala caracteristica pentru gyokuro.

Vanzatorul spune pe site ca este mediu din punct de vedere al aburirii frunzelor (chumushi), ceea ce pe mine ma nelamureste, deoarece nu am mai intalnit la gyokuro acest tip de clasificare.

Trebuie sa spun ca este un gyokuro din care merg facute cinci infuzii, daca se incepe cu temperaturi mici ale apei.

Este un ceai foarte incarcat cu particule,  desi sita ceainicului este acceptabila pentru acest tip de ceai, si nu am avut probleme la turnare.

Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:

Este un ceai bun, chiar gustos, cu aroma, miros si gust intense.