You are currently browsing the category archive for the ‘ceaiuri chinezesti’ category.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha
recolta – primavara 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Koto Midori este o sencha din gama de mijloc a celor de la Marukyu-Koyamaen. Frunzele arata foarte bine si au miros placut, vegetal usor floral.
Pentru un volum de aproximativ 100 ml apa am folosit 5 grame de frunze.
La prima infuzie temperatura apei a fost de 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut.
Mirosul este usor vegetal, destul de slab ca si intensitate, si culoarea este galbena cu usoara tenta verzuie.
Prima senzatie pe care o am cand beau acest ceai este de proaspat, gustul este vegetal, usor amar, usor dulce, echilibrat, destul de bogat in nuante.
Setul de ceai pe care il folosesc este creatia lui Petr Novák, si este format dintr-un shiboridashi si doua cesti.
La a doua infuzie apa a avut tot 70C, iar timpul de infuzare a fost 20 secunde.
Mirosul ramane slab ca si intensitate iar culoarea se mai inchide un pic.
Gustul ramane vegetal, si devine mai intens.
La infuziile 3 si 4 am marit timpul de infuzare la 40 secunde respectiv 120 secunde si temperatura apei la 80C. Interesant ca la aceste infuzii se simte si un gust asemanator cu cel de nuca cruda.
Frunzele infuzate:
Un ceai cu caracter, puternic, vegetal, usor aspru, delicios si reconfortant.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha de umbra – kabusecha
recolta – primavara 2012
producator – Keiko
vanzator – http://www.darjeeling.cz/cz/
Tenko este o kabusecha realizata din frunze culese primavara devreme in sudul Japoniei, Prefectura Kagoshima. Cei de la Keiko spun ca este un ceai bio, deoarece pe plantatiile de unde se culeg frunzele necesare realizarii sale, nu se folosesc substante chimice pentru combaterea daunatorilor sau ca si ingrasamant. Tenko in japoneza inseamna „Parfumul Raiului”
Frunzele sunt destul de faramitate:
Cantitatea de frunze folosita a fost de 5 grame pentru un volum de 120 ml.
Am realizat prima infuzie cu apa avand temperatura de 60C, iar timpul de infuzare a fost de 45 secunde.
Culoarea este galben-verzuie pala, iar mirosul este marin, usor vegetal, mediu ca si intensitate.
Gustul este dulce-amar, marin, vegetal, si este destul de puternic.
Ceasca folosita este realizata de Petr Novák, iar ceainicul este realizat de Andrzej Bero. Ceainicul este cadou de la prietenul meu Chadekongjian.
Pentru a doua infuzie am folosit apa cu temperatura de 65C, si timpul de infuzie a fost de 15 secunde.
Culoarea devine verde si este mai inchisa, mirosul scade ca si intensitate.
Gustul este mai intens, se simte puternic amareala de ciocolata neagra, si este usor astringent.
La a treia infuzie timpul de infuzare folosit a fost de 70 secunde iar apa a avut temperatura de 75C.
Culoarea ramane aproximativ la fel iar mirosul scade si mai mult in intensitate.
Gustul devine predominant amar si vegetal, si este ceva mai astringent decat la a doua infuzie.
Frunzele dupa cele trei infuzii:
Un ceai bun, amar si vegetal, fresh si revigorant.
categorie – ceai verde japonez
tip – karigane
recolta – 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Karigane este un tip de ceai verde care se realizeaza din tulpini, frunze si codite (petiol). Spre deosebire de kukicha, care se realizeaza din aceleasi plante din care se culeg frunze pentru bancha si sencha, karigane contine material de la soiurile pentru gyokuro.
Ceaiul arata asa:
Am folosit 5 grame de ceai pentru un volum de aproximativ 150 ml apa, si am realizat trei infuzii.
Frunzele in ceainicul preincalzit au un miros asemanator cu cel de gyokuro.
Apa a avut urmatoarele temperaturi: 65C, 70C SI 75C, iar timpii pentru infuzii au fost: un minut, 20 secunde, 45 secunde.
Ceainicul este realizat de Petr Novák, iar yunomi de catre Andrzej Bero.
Culoarea ceaiului este galbena cu o foarte usoara tenta verzuie si, surprinzator, are un miros foarte fin si parfumat.
Gustul este dulce, nu se simte nici o nuanta de amar, atat de intalnita la ceaiurile verzi japoneze.
Se simt nuante vegetale si foarte slab marine.
Karigane si kukicha sunt mai ieftine decat gyokuro si sencha, dar sunt recomandate pentru cei ce nu suporta gustul amar, sau cantitatea mare de teina.
Momoe este un produs premium in clasa sa, recolatea frunzelor, coditelor si tupinilor se face primavara devreme. Astfel ceaiul nu este deloc astringent sau amar.
Japonezii folosesc houroku pentru a praji karigane si kukicha de calitate inferioara, ceea ce ajuta la diminuarea sau mascarea gustului amar si neplacut al acestora.
Un ceai intr-adevar premium cu un gust complex, foarte bun, plin si catifelat.
categorie – ceai verde japonez
tip – gyokuro
recolta – 2012
regiune – Yame
vanzator – http://www.zencha.net/index.php
Este primul gyokuro din Yame pe care il beau. Frunzele arata binisor, insa sunt prea maruntite, cum am mai spus este posibil si datorita transportului.
Este un gyokuro realizat din frunze culese manual, se culeg doar mugurii si primele doua frunzulite.
Am realizat trei infuzii, cu apa avand temperatura: 40C, 50C SI 70C, si cu timpii: doua minute, 30 secunde si un minut si jumatate.
Ceaiul are o culoare galbuie, cu o usoara tenta de verde. Mirosul este destul de puternic, vegetal si marin.
Gustul este intens, dulce-amar, vegetal, marin, si se simte acel gust pe care eu il asociez cu porumbul fiert.
Frunzele infuzate miros foarte bine, miros asemanator cu cel specific ceaiurilor din Yame, dar si cu al celor din Uji.
Am folosit un set de portelan Kutani, ce are doua ceainice houhin. Unul din acestea poate avea rol de yuzamashi, desi setul are si yuzamashi inclus. Japonezii folosesc aceste seturi cand vor sa bea mai mult din acelasi tip de ceai, sau cand vor sa bea doua ceaiuri, diferite, in acelasi timp.
Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 100ml de apa, dar puteam pune 6-7 grame fara nicio problema.
De la a doua infuzie culoarea se inchide, iar gustul devine si mai intens, se simte amareala specifica de ciocolata, dar si dulceata vegetala caracteristica pentru gyokuro.
Vanzatorul spune pe site ca este mediu din punct de vedere al aburirii frunzelor (chumushi), ceea ce pe mine ma nelamureste, deoarece nu am mai intalnit la gyokuro acest tip de clasificare.
Trebuie sa spun ca este un gyokuro din care merg facute cinci infuzii, daca se incepe cu temperaturi mici ale apei.
Este un ceai foarte incarcat cu particule, desi sita ceainicului este acceptabila pentru acest tip de ceai, si nu am avut probleme la turnare.
Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:
Este un ceai bun, chiar gustos, cu aroma, miros si gust intense.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha
recolta – primavara 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Aceasta este o sencha din categoria Koikuchi, o sencha cu aroma si gust mai puternice decat majoritatea.
Koikuchi este si numele gurii tecii (saya) katanei, inelul ce tine cele doua parti ale tecii este numit asa.
Numele Chouyouzan se traduce prin: deal acoperit de crizanteme, si vine de la una din cele mai populare sarbatori japoneze: Choyo nu Sekku – Festivalul Crizantemelor. Aceasta sarbatoare se tine in ziua a sasea a primei luni de vara, si se sarbatoreste ziua in care kami au cazut pe pamant. Festivalul tine in total opt zile, in trecut in timpul acestui festival nimeni nu muncea.
Oamenii mergeau pe dealuri, care erau acoperite de crizanteme, se asezau sub un copac, tineau post si meditau.
Setul de ceai folosit este realizat de Andrzej Bero, si este compus dintr-un hoihin si doua cesti.
Am folosit 5 grame de frunze pentru un volum de aproximativ 100 ml apa.
Pentru ca este o sencha „strong”, am folosit timpi de infuzare medii: 90s, 30s, 120s, 240s.
Pentru ceaiurile japoneze folosesc o apa cu un continut scazut de minerale, producatorul recomanda sub 50 mg/l, acest tip de apa interactioneaza in cel mai optim mod cu compozitia frunzelor.
Apa a avut temperatura de 70C pentru primele doua infuzii si 80C pentru urmatoarele.
Ceaiul are o aroma destul de puternica, frunzele infuzate miros extraordinar.
Culoarea ceaiului este verzuie si se mentine, pe parcursul celor patru infuzii, la a doua insa este parca mai intensa si mai incarcata de particule.
Surprinzator mirosul ceaiului in ceasca este destul de slab dupa a doua infuzie.
Gustul este intr-adevar „strong”, este puternic, vegetal si marin, dulce si amar, si in acelasi timp echilibrat.
Este un ceai ce produce o explozie a simturilor, urmata de o stare de calm, un ceai pe care parca il simti cu tot corpul.
Ceaiurile de la Marukyu-Koyamaen raman, pana acum, pe primul loc in topul preferintelor mele in ceea ce priveste ceaiurile japoneze.
Frunzele infuzate:
Nu este prima oara cand beau acest ceai, si cu siguranta nici ultima.
categorie – oolong
tip – oolong verde
an – 1983
vanzator – http://www.teautja.hu/
Biyuzhou este un oolong verde taiwanez, iar numele sau se poate traduce prin: perle de jad verzi-albastrui.
Frunzele arata asa:
Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 130 – 140 ml apa, iar aceasta a avut 95C. Nu am realizat decat 12 infuzii, insa ar mai fi mers facute cateva.
Culoarea este destul de pala la primele infuzii si un pic „murdara”.
Mirosul este foarte placut, fructat, de prune uscate.
Gaiwanul si ceasca sunt de portelan Jingdezhen, pictate manual.
Gustul este floral, se simt nuante de scoarta de copac, si nuante de „copt”, dar nu de prajit.
De altfel prajirea nu se foloseste la realizarea acestui ceai, nuanta de „copt” si culoarea frunzelor rezulta in urma imbatranirii acestuia.
Dupa primele trei infuzii gustul parca se intensifica, devine mai „plin”, iar culoarea se inchide usor.
Frunzele infuzate arata asa:
Este un ceai bun, cu aroma rafinata si gust interesant.
categorie – Hei Cha (ceai negru)
an – 1999
prezentare – cos de bambus de 500 g
origine – Huizhou, Anhui
vanzator – http://www.teautja.hu/
Liu An este un ceai negru(Hei Cha), el este produs din frunze de calitate inferioara ale unui ceai verde foarte faimos : Liu’an Guapian.
Am folosit un set realizat de Petr Novák,
un set ce merge excelent cu Hei Cha.
Asa arata frunzele, care miros surprinzator de dulce.
Am realizat 10 infuzii cu timpii intre cateva secunde si cateva minute, si cu apa avand o temperatura in jurul a 98C.
Cantitatea de frunze – 7 grame.
Mirosul este destul de puternic, si ramane dulce si la infuzii.
Culoarea este placuta, asemanatoare cu cea a chihlimbarului.
Gustul este placut, nuantele de pamant si lemn ud sunt destul de intense. In general acest tip de ceai devine mai bun dupa cel putin 10 ani de pastrare corenspunzatoare, astfel gustul amar dispare. Eu insa am ceaiuri de acest tip cu varste mai mici de 10 ani, care sunt foarte dulci.
In unele regiuni din China acest ceai inca se bea pentru calitatea sa terapeutica.
In China inca se mai gasesc Hei Cha cu varste de peste 30-40 ani, insa se gasesc foarte rar, si costa destul de mult. Din cauza lipsei de popularitate, preturile la ceaiurile mai tinere au ramas la un nivel decent, unele sunt chiar ieftine, si se pot cumpara pentru a fi pastrate pana ating varsta si calitatea optima.
Frunzele umede miros ca si cele cazute si amestecate cu pamant, dntr-o padure, dupa ploaie.
Este un ceai foarte bun, cu gust puternic, si cu aftertaste foarte lung.
categorie – oolong
tip – oolong verde
an – octombrie 2011
vanzator – http://www.teautja.hu/
Acest oolong provine din regiunea Anxi, din sudul Fujianului. Este un oolong verde din categoria super premium.
Numele sau vine de la cel al Zeitei Guan Yin, zeita compasiunii:
si in principiu se traduce prin Zeita compasiunii de fier.
Exista mai multe legende cu privire la acest ceai, asa cum exista foarte multe varietati, in functie de originea sa, sau metoda de prelucrare.
Frunzele se prezinta sub forma rulata:
Ceainicul folosit este Xishi Tang Yu, realizat din lut Hong Pi Long Zhuni, de catre Zhou Yun.
Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 90 ml de apa.
Dupa o spalare foarte scurta a frunzelor, am realizat 10 infuzii, apa avand temperatura intre 90C si 95C.
Primele infuzii au fost foarte scurte, de 5-10 secunde.
Pentru acest tip de ceai nu torn apa fierbinte peste ceainic dupa ce l-am umplut pentru a nu arde frunzele mai mult decat este necesar.
Culoarea ceaiului a variat de la galben pal cu usoara tenta verzuie, pana la un galben-auriu, ceva mai intens.
In acest triptic Guan Yin este flancata de Guan Yu si Liu Bei, cu rol de gardieni:
Mirosul este floral si usor vegetal.
Gustul este foarte fin, floral, cu nuante de caramel, si parca usor fructat.
Eu nu am putut identifica mirosul de orhidee, care se spune ca este specific acestui ceai, dar intr-adevar mirosul si aroma sunt exceptionale.
Gustul de asemenea este foarte placut, avand o textura fina, moale si matasoasa.
Spre ultimele infuzii gustul devine mai vegetal, si usor astringent.
Exista diferente clare intre acest oolong si un Tie Guan Yin taiwanez de acelasi tip si aceeasi clasa, in general oolongurile chinezesti nu sunt atat de aromate ca si cele taiwaneze.
De ceva timp cumpar anual acest oolong, si pana acum este cel mai bun Tie Guan Yin pe care l-am baut, cu toate ca am impresia ca in ultimii doi ani calitatea a scazut usor fata de primii ani.
Frunzele infuzate miros incantator.
Un ceai ce poarta cu mandrie numele Bodhisattva Guan Yin.
kissako 
Comentarii recente