Full tea day

Liu An 1999

categorie – Hei Cha (ceai negru)

an – 1999

prezentare – cos de bambus de 500 g

origine – Huizhou, Anhui

vanzator – http://www.teautja.hu/

Liu An este un ceai negru(Hei Cha), el este produs din frunze de calitate inferioara ale unui ceai verde foarte faimos : Liu’an Guapian.

Am folosit un set realizat de Petr Novák,

un set ce merge excelent cu Hei Cha.

Asa arata frunzele, care miros surprinzator de dulce.

Am realizat 10 infuzii cu timpii intre cateva secunde si cateva minute, si cu apa avand o temperatura in jurul a 98C.

Cantitatea de frunze – 7 grame.

Mirosul este destul de puternic, si ramane dulce si la infuzii.

Culoarea este placuta, asemanatoare cu cea a chihlimbarului.

Gustul este placut, nuantele de pamant si lemn ud sunt destul de intense. In general acest tip de ceai devine mai bun dupa cel putin 10 ani de pastrare corenspunzatoare, astfel gustul amar dispare. Eu insa am ceaiuri de acest tip cu varste mai mici de 10 ani, care sunt foarte dulci.

In unele regiuni din China acest ceai inca se bea pentru calitatea sa terapeutica.

In China inca se mai gasesc Hei Cha cu varste de peste 30-40 ani, insa se gasesc foarte rar, si costa destul de mult. Din cauza lipsei de popularitate, preturile la ceaiurile mai tinere au ramas la un nivel decent, unele sunt chiar ieftine, si se pot cumpara pentru a fi pastrate pana ating varsta si calitatea optima.

Frunzele umede miros ca si cele cazute si amestecate cu pamant, dntr-o padure, dupa ploaie.

Este un ceai foarte bun, cu gust puternic, si cu aftertaste foarte lung.

LIU BAO 2002

categorie – Hei Cha (ceai negru)

an – 2002

prezentare – cos de bambus de 500 g

origine – Cangwu, Guangxi

producator – Guangxi Wuzhou

vanzator – http://www.teautja.hu/

Hei Cha-urile sunt ceaiuri post fermentate, considerate ceaiuri negre in China. Marea majoritate a bautorilor considera ca Hei Cha- urile sunt o clasa mare din care fac parte ceaiuri ca: Pu erh, Liu’an, Kangzhuan, Laoqing, Liubao, Laobian, etc., dar sunt si unii bautori care considera Hei Cha-urile si Pu erh-urile, clase separate de ceai.

Foarte interesant este faptul ca toate aceste ceaiuri au metode diferite de procesare, dar pentru toate este folosita umiditate mare pentru a le ajuta sa fermenteze in mod corespunzator.

Exista o legenda care spune ca o caravana de ceai, in timp ce se deplasa pe Drumul Matasii a fost prinsa de ploaie, iar tot ceaiul pe care il transporta a fost udat si a mucegait. Comerciantii au abandonat ceaiul si au plecat. In anul urmator, in localitatea unde s-a intamplat acest lucru a fost epidemie de dezinterie, iar pentru ca oamenii nu aveau ce manca,  au baut din ceaiul acesta abandonat. Un miracol s-a produs atunci si toti cei bolnavi s-au vindecat.

Multi considera aceste ceaiuri ca fiind exceptionale pentru sanatate, cu foarte multe efecte benefice. Este baut si pentru aportul caloric pe care il aduce, in special in Tibet si Asia Centrala, unde se bea cu unt de iac si alte ingrediente, dar se pare ca baut si simplu contine multi nutrienti, vitamine, proteine, aminoacizi, minerale, glucide, etc.

De asemenea se poate bea si vara, deoarece ajuta la racorirea organismului, qi-ul sa avand si un caracter racoros care elimina caldura in exces din corp.

Ceaiul este ambalat intr-un cos de bambus:

Am folosit un ceainic Xi Shi din ceramica Bao Lan Zhu Ni, realizat de  Zhu Xin Nan, pe care eu il folosesc doar pentru Hei Cha-uri, dar se poate folosi un ceainic pentru shu pu erh fara nicio problema.

Ceasca este din ceramica, si este foarte buna pentru ceaiuri ce se prepara cu apa foarte fierbinte:

Ceaiul arata in felul urmator:

Am folosit 7 grame pentru un volum de aproximativ 150 ml.

Eu fac doar o spalare de 20 secunde pentru acest ceai, dar se pot face doua spalari de 10-30 secunde.

Infuziile au avut durata intre cateva secunde si cateva minute, si sincer nu mai tin minte numarul lor, dar sigur au fost multe.

Apa a avut temperatura de aproximativ 98C pentru toate infuziile pe care le-am facut.

Dupa cum se vede, culoarea nu este foarte inchisa, iar mirosul este statut, de pamant si lemn ud, si nu este foarte puternic.

Gustul este asemanator cu al unui shu pu erh, dar in acelasi timp diferit. Acest ceai are un gust plin, de pamant, lemn, fruze uscate, ciuperci, si in acelasi timp este surprinzator de dulce.

Este un ceai care mie imi place mult, de fapt cam toate Hei Cha- urile pe care le-am baut mi-au placut, si este un ceai care imi lasa o senzatie foarte placuta in interior dupa ce il beau.