You are currently browsing the monthly archive for august 2009.
Este un gyokuro premium, nu foarte scump dar nici ieftin, dar care a castigat numeroase premii la competitiile de profil din Japonia. Producator este Marukyu Koyamaen, unul din cei mai buni producatori de ceai din Japonia.
Este un ceai reprezentativ pentru ceaiurile de umbra din regiunea Uji. Cu trei saptamani inainte de a se culege ceaiul, tufele de ceai se acopera in asa fel incat 85 % din razele soarelui nu mai ajung la ele. Astfel se creeaza coditiile pentru a se realiza un ceai cu un gust complex, cu un nivel redus de tanin, cu acel specific „gust de umbra”. Trebuie sa mai specific ca frunzele sunt culese manual, cu mare grija, ceea ce contribuie la cresterea calitatii acestui ceai.
Am folosit un ceainic japonez (kyuusu) Yugake, un ceainic mic special pentru gyokuro, de numai 150 ml.
Una din traducerile numelui acestui gyokuro este: nori purpurii, dar shiun se poate traduce in mai multe feluri, are legatura cu buddhismul, este si numele unui cult buddhist. Se refera la norii purpurii dincolo de care se afla raiul, deci se poate spune ca este un ceai ceresc.
Frunzele arata foarte bine si au un miros puternic, de iarba, alge, o aroma marina.
Am folosit patru grame de ceai pentru aproximativ 100 ml apa. Eu folosesc aproximativ un gram de frunze pentru 30 ml apa, la 100 ml apa folosesc patru grame de ceai, dar producatorul recomanda 10 grame pentru aproximativ 100-120 ml apa
Dupa ce am preincalzit ceainicul si cestile am pus frunzele in ceainic si am asteptat cam un minut pentru ca frunzele sa se incalzeasca.
Prima innfuzie:
Timpul de infuzare a fost de doua minute, iar apa a avut 55-60 C. Apa am incalzit-o mai intai la 95-98 C si am lasat-o sa se raceasca pana la temperatura la care am folosit-o.
Ceaiul are o culoare verde galbuie, nu este clar, este incarcat, seamana cu o supa. Aroma este puternica, marina, vegetala. Gustul este destul de puternic, marin, vegetal, are gustul specific de spanac.
Infuzia a doua:
Am crescut temperatura apei la 65 C, si am scazut timpul de infuzare la un minut.
Culoarea este parca si mai verzuie, aroma ramane destul de puternica. Gustul este in continuare puternic usor astringent.
Pentru a treia infuzie am folosit apa cu temperatura de 75 C si un timp de infuzie de un minut si jumatate:
Culoarea devine mai deschisa iar aroma mai slaba. Gustul capata si o nuanta dulce, gustul de alge si spanac nu mai este asa proeminent.
Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:
Este un ceai de calitate, cu o aroma puternica, un gust puternic, dar fara a fi brutal, elegant, complex, un ceai pentru iubitorii ceaiului japonez, unul dintre cele mai bune ceaiuri din clasa sa.
Huang Shan Mao Feng este unul din cele mai bune ceaiuri verzi chinezesti, si se pare cel mai bun ceai din tipul Mao Feng. Mao se traduce prin blana, puf, iar Feng prin varf de munte.Numele Mao vine de la faptul ca frunzele si mugurii acestui ceai au pe spate un puf argintiu, iar Feng arata ca forma mugurilor cu frunzele de ceai este aceea a unui pisc de munte. Huang Shan inseamna Muntele Galben si se refera la locul de provenienta al acestui ceai.
Acest ceai a fost produs pentru prima data in 1875 in timpul Dinastiei Qing (1644-1911) de catre Xie Zhengan, dar sunt istorici care spun ca acest ceai este mai vechi, inca din timpul Dinastiei Ming, pe atunci numindu-se Huangshan Yunwu, adica Norul de ceata de pe Muntele Galben.
Un cronicar din timpul Dinastiei Qing, Suhu Bianlu numeste acest ceai, ceaiul verde numarul unu din toata China.
Ceaiul creste pe pantele Muntelui galben in provincia Anhui, la altitudinea de 700-800 m, unde are un sol fertil, aer racoros si ploi atat cat are nevoie. Exista si o legenda a acestui ceai, un tanar student si o frumoasa femeie, care munceau pe plantatiile de ceai, s-au indragostit. Dar propietarul acelor terenuri a vazut-o si el pe frumoasa femeie si a fortat-o sa i fie concubina. Cand femeia a aflat ca propietarul l-a ucis pe tanarul student, a fugit de la acesta, si s-a dus la mormantul celui din urma , aflat pe panta unui pisc de munte. Aici a plans asa de mult incat s-a transformat in ploaie, iar tanarul in tufa de ceai. De aceea se spune ca acest ceai creste la aceasta altitudine in aceasta zona unde este ceata o mare parte a anului si ploua abundent.
Ceaiul pe care il am eu este produs de Xinanyuan Tea Factory, in provincia Anhui.
Am realizat un numar de patru infuzii, folosind aproximativ trei grame de ceai la un volum de 200ml.
Prima infuzie:
Am folosit un ceainc de sticla, iar ceasca este din celadon.
Temperatura apei a fost de aproximativ 78 C, iar durata infuziei de doua minute.
Culoarea este galbena cu reflexe verzi. Aroma este delicata,florala, aproape ca nu se simte. Gustul este dulceag si usor aspru in acelasi timp, are o nuanta florala, usor vegetal.
Ceaiul acesta este gradul high-end, se poate vedea ca au fost culesi doar mugurii cu una sau doua frunzulite.
Frunzele acestui ceai sunt culese la sfarsitul lunii aprilie, in ceea ce chinezii numesc perioada pre Qingming.
A doua infuzie:
Gustul este parca si mai dulce, se pastreaza si toate celelalte particularitati. Aroma parca a disparut complet, se mai simte doar foarte vag.
Durata acestei infuzii a fost de doua minute si jumatate, iar apa a avut temperatura de aproximativ 80 C.
A treaia infuzie:
Apa a avut temperatura de aroximativ 82 C, iar timpul de infuzie a fost de trei minute si patruzeci de secunde.
Culoarea s-a mai deschis. Gustul capata nuante vegetale mai mai puternice, se simte teina, si nuanta aspra asemanatoare cumva cu cea a ceaiului Chun Mee, dar mult mai fina, se simte mai clar.
A patra infuzie a durat cinci minute, iar apa folosita a avut aproximativ 85 C.
Ceaiul este inca puternic, gustos.
Este un ceai de calitate, superior, un ceai fresh, inviorator, dulceag, cu nuante fructate, usor vegetal, si in acelasi timp puternic, hotarat. Un ceai caruia i se potriveste zicala chinezeasca: ” muntele faimos produce ceai faimos”.
Este un pu-erh crud, putin fermentat, presat usor in tuburi create din bucati de bambus apartinand unei subspecii aromate de bambus ce creste in sudul provinciei Yunnan . Este produs in muntii Wu Yi ,tinutul Mengla, prefectura Xishuangbana, in sudul provinciei Yunnan. Cei de aici se mandresc cu faptul ca sunt singurii ce produc acest tip de ceai. Dupa ce se culeg frunzele, se preseaza in tuburile goale de bambus si apoi se usuca (se prajeste) deasupra unui foc de lemne, astfel ca aroma ceaiului se intrepatrunde cu aroma bambusului, dand savoarea unica a acestui tip de ceai.
Frunzele nu sunt presate foarte tare, si se desprind usor unele de altele. Ceaiul capata aroma de la bambus, iar in timp se dezvolta diverse ciuperci si microorganisme, care ajuta la transformarea lui, la maturarea lui, dar pentru ca a fost prelucrat (prajit), nu se formeaza mucegaiuri sau alte microorganisme care ar strica calitatea ceaiului sau ar inmuia frunzele.
Am facut un numar de 10 infuzii, folosind 5 grame de ceai la un volum de aproximativ de 130 ml cat are ceainicul. Nu am cronometrat durata infuziilor, preferand de data aceasta sa reglez timpul fiecarei infuzii in parte intuitiv, si tinand cont de infuzia anterioaa.
Culoarea este galben aurie. Aroma nu este foarte tare, este delicata, specifica pu-erhului verde, crud, usor picanta.
Gustul este de pu-erh slab fermentat, la care se adauga si gustul preluat de la bambus. Are un gust dulceag, usor amarui, cu note vegetale, usor afumat, parca de tutun.
Frunzele sunt medii ca marime, pentru acest ceai (ca pentru majoritatea pu-erhurilor) folosindu-se frunze culese din arbori salbatici de ceai.
Este un pu-erh excelent, din categoria light, slab fermentat,echilibrat, dar gustos.
kissako 
Comentarii recente