Tie Luo Han Ji Pin – „Iron Warrior Monk”

categorie – oolong

tip – oolong negru, yan cha

recolta –  2012

vanzator – http://www.teautja.hu/

Tie Luo Han este un oolong din categoria oolongurilor negre din regiunea Wuyi Shan aflata in nordul Fujianului, ceaiuri numite si: „rock teas”, sau „yan cha”.

Numele sau vine de la legenda in care un calugar razboinic de fier, cu pielea aurie ca bronzul a gasit un arbust de ceai intr-o pestera, dupa care a inceput sa cultive acest ceai.

Se crede ca acest ceai este cel mai vechi tip de Wuyi Shan, si ca inceputurile sale dateaza pe undeva in jurul anului 1000, in timpul dinastiei Song.

Am folosit un ceainic realizat de Petr Novák, pe care il folosesc doar pentru yan cha:

Cestile sunt tot creatia sa:

Frunzele arata foarte bine, ceaiul este categoria Jin Pin, adica „best grade”.

Mirosul frunzelor in ceainicul preancalzit este foarte placut, cu nuante fructate, de copt, de caramel si chiar florale.

Am facut un numar de zece infuzii folosind apa cu temperatura intre 85C si 90C.  Dupa o spalare rapida a frunzelor am inceput cu infuzii de la 20s pana la cateva minute.

Culoarea este placuta, iar mirosul este extraordinar: oolong prajit cu lemn de bambus, fructat, miere, caramel, floral…

Gustul este foarte placut, deosebit, cu foarte multe nuante, este specific ceaiurilor din arbusti care traiesc pe stanci, intr-un strat subtire de pamant.

Se simt nuante fructate, de caramel, de zahar ars, florale, de miere, ba chiar de cacao si lemn ars.

Un ceai cu un qi foarte placut, se spune ca daca este bine preparat, insufla celui ce il bea calitatile unui razboinic de fier.

Eu nu spun decat: extraordinar.

 

DA HONG PAO – MAREA ROBA ROSIE

Muntii Wuyi din China sunt cosiderati leaganul ceaiului oolong si negru, dar nu exista ceai mai apreciat, mai renumit din muntii Wuyi, cum este DA HONG PAO.

Legenda spune ca in timpul dinastiei Ming, un mandarin de la curtea regelui in drumul dintre Beijing si muntii Wuyi s-a imbolnavit grav. El a fost adapostit de catre un calugar buddhist intr-o coliba mica, si ingrijit de catre acesta. Calugarul care locuia intr-o coliba la fel de mica ca si cea in care zacea mandarinul, si in apropierea acesteia, culegea in fiecare dimineata frunze din cateva tufisuri aflate pe stanca de deasupra colibei, din care facea ceai pentru mandarin. Dupa un timp mandarinul s-a insanatosit si a considerat ca este un miracol infaptuit de ceaiul baut. Ajungand mandarinul la curtea regelui i-a povestit acestuia despre acest ceai, iar imparatul care il aprecia si respecta mult pe mandarin a dat ordin ca mantia rosie imperiala sa fie dusa si sa acopere tufisurile de ceai cu ea, in semn de mare respect. Asa a ajuns acest ceai sa se numeasca Da Hong Pao adica marea roba rosie.

Dintre cele patru (trei, sau sase dupa alte surse) plante salbatice originare vechi de peste 400 de ani mai exista si acum doua (sau trei) din care se face o cantitate mica de ceai. O parte este luata de statul chinez iar restul este vanduta la preturi exorbitante.

Ceaiurile ce se gasesc de obicei pe piata sunt din plantatii facute din ramurele din plantele originare, adica a doua generatie, sau din ramurele luate din plantatiile de a doua generatie, adica a treia generatie.

Din a doua generatie se fac anual doar cateva kilograme de ceai, 20-40kg, in functie de coditiile climaterice. Chiar si aceasta mica cantitate cuprinde mai multe calitati de ceai, deoarece se prepara mai multe grade de fermentare, dar oricare din ele este superioara multor altor ceaiuri de acelasi tip.

Ceaiul pe care il am eu este de calitate „normala”, din plantantii de a doua generatie.

Am folosit o cantitate de 5,5 grame de ceai, si apa cu temperatura de 95 C. Ceainicul folosit este cel mai ieftin, (dar nu asa de ieftin), dintre ceainicele yixing pe care le am, dar este un ceainic excelent si curge impecabil.

Trandafirul este tot din gradina proprie. Este lila dar la lumina blitului culorile nu ies asa cum sunt in realitate.

Am facut un numar de sase infuzii, incepand de la 20 secunde pentru prima, apoi 30, 45, 60, 90, 140 pentru urmatoarele.

Prima infuzie:

Culoarea este galben inchis, caramel. Aroma este medie, usor florala, plina.

Gustul este foarte interesant, de oolong negru, nu foarte tare fermentat, dar destul incat sa aiba un gust usor afumat, un usor gust floral, de miere, de caramel, de frunze de tutun, de ceai prajit.

A doua infuzie este asemanatoare cu prima. Incepand cu a treia infuzie gustul floral se atenueaza si apare un gust nou, acid.

Am observat ca oolongurile negre si unele verzi au acest gust, caracter acid. La acest ceai combinat cu gustul prajit, afumat, mineral, gustul acid nu este deranjant, ci da o nota aparte, pot spune ca este un ceai gustos.

Gustul ramas in gura dupa ce este inghitit ceaiul (aftertaste) persista destul de mult si continua sa fie dulceag.

Incepand cu a patra infuzie gustul acid si de ceai prajit se intensifica in detrimentul gustului floral si de caramel.

Aftertaste-ul este in continuare usor dulceag desi si-a mai pierdut din putere, insa continua sa tina surprinzator de mult si in continuare.

Si infuziile cinci si sase au forta, cred ca mai mergea o infuzie, sau chiar doua.

Culoarea ceaiului se mai deschide, aroma nu mai e asa plina, puternica dar e bine definita. Gustul este o combinatie de afumat, prajit, acid, mineral.

Da Hong Pao este un ceai deosebit, gustos, hranitor, revigorant, un ceai realizat integral manual, fara aportul tehnologiei moderne, lucru ce se simte. Atunci cand il bei simti cum au fost rulate manual frunzele, simti carbunii arzand, simti bucuria acelor oameni pentru ceea ce fac.