You are currently browsing the category archive for the ‘ceai verde’ category.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha
recolta – primavara 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Koto Midori este o sencha din gama de mijloc a celor de la Marukyu-Koyamaen. Frunzele arata foarte bine si au miros placut, vegetal usor floral.
Pentru un volum de aproximativ 100 ml apa am folosit 5 grame de frunze.
La prima infuzie temperatura apei a fost de 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut.
Mirosul este usor vegetal, destul de slab ca si intensitate, si culoarea este galbena cu usoara tenta verzuie.
Prima senzatie pe care o am cand beau acest ceai este de proaspat, gustul este vegetal, usor amar, usor dulce, echilibrat, destul de bogat in nuante.
Setul de ceai pe care il folosesc este creatia lui Petr Novák, si este format dintr-un shiboridashi si doua cesti.
La a doua infuzie apa a avut tot 70C, iar timpul de infuzare a fost 20 secunde.
Mirosul ramane slab ca si intensitate iar culoarea se mai inchide un pic.
Gustul ramane vegetal, si devine mai intens.
La infuziile 3 si 4 am marit timpul de infuzare la 40 secunde respectiv 120 secunde si temperatura apei la 80C. Interesant ca la aceste infuzii se simte si un gust asemanator cu cel de nuca cruda.
Frunzele infuzate:
Un ceai cu caracter, puternic, vegetal, usor aspru, delicios si reconfortant.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha de umbra – kabusecha
recolta – primavara 2012
producator – Keiko
vanzator – http://www.darjeeling.cz/cz/
Tenko este o kabusecha realizata din frunze culese primavara devreme in sudul Japoniei, Prefectura Kagoshima. Cei de la Keiko spun ca este un ceai bio, deoarece pe plantatiile de unde se culeg frunzele necesare realizarii sale, nu se folosesc substante chimice pentru combaterea daunatorilor sau ca si ingrasamant. Tenko in japoneza inseamna „Parfumul Raiului”
Frunzele sunt destul de faramitate:
Cantitatea de frunze folosita a fost de 5 grame pentru un volum de 120 ml.
Am realizat prima infuzie cu apa avand temperatura de 60C, iar timpul de infuzare a fost de 45 secunde.
Culoarea este galben-verzuie pala, iar mirosul este marin, usor vegetal, mediu ca si intensitate.
Gustul este dulce-amar, marin, vegetal, si este destul de puternic.
Ceasca folosita este realizata de Petr Novák, iar ceainicul este realizat de Andrzej Bero. Ceainicul este cadou de la prietenul meu Chadekongjian.
Pentru a doua infuzie am folosit apa cu temperatura de 65C, si timpul de infuzie a fost de 15 secunde.
Culoarea devine verde si este mai inchisa, mirosul scade ca si intensitate.
Gustul este mai intens, se simte puternic amareala de ciocolata neagra, si este usor astringent.
La a treia infuzie timpul de infuzare folosit a fost de 70 secunde iar apa a avut temperatura de 75C.
Culoarea ramane aproximativ la fel iar mirosul scade si mai mult in intensitate.
Gustul devine predominant amar si vegetal, si este ceva mai astringent decat la a doua infuzie.
Frunzele dupa cele trei infuzii:
Un ceai bun, amar si vegetal, fresh si revigorant.
categorie – ceai verde japonez
tip – karigane
recolta – 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Karigane este un tip de ceai verde care se realizeaza din tulpini, frunze si codite (petiol). Spre deosebire de kukicha, care se realizeaza din aceleasi plante din care se culeg frunze pentru bancha si sencha, karigane contine material de la soiurile pentru gyokuro.
Ceaiul arata asa:
Am folosit 5 grame de ceai pentru un volum de aproximativ 150 ml apa, si am realizat trei infuzii.
Frunzele in ceainicul preincalzit au un miros asemanator cu cel de gyokuro.
Apa a avut urmatoarele temperaturi: 65C, 70C SI 75C, iar timpii pentru infuzii au fost: un minut, 20 secunde, 45 secunde.
Ceainicul este realizat de Petr Novák, iar yunomi de catre Andrzej Bero.
Culoarea ceaiului este galbena cu o foarte usoara tenta verzuie si, surprinzator, are un miros foarte fin si parfumat.
Gustul este dulce, nu se simte nici o nuanta de amar, atat de intalnita la ceaiurile verzi japoneze.
Se simt nuante vegetale si foarte slab marine.
Karigane si kukicha sunt mai ieftine decat gyokuro si sencha, dar sunt recomandate pentru cei ce nu suporta gustul amar, sau cantitatea mare de teina.
Momoe este un produs premium in clasa sa, recolatea frunzelor, coditelor si tupinilor se face primavara devreme. Astfel ceaiul nu este deloc astringent sau amar.
Japonezii folosesc houroku pentru a praji karigane si kukicha de calitate inferioara, ceea ce ajuta la diminuarea sau mascarea gustului amar si neplacut al acestora.
Un ceai intr-adevar premium cu un gust complex, foarte bun, plin si catifelat.
categorie – ceai verde japonez
tip – gyokuro
recolta – 2012
regiune – Yame
vanzator – http://www.zencha.net/index.php
Este primul gyokuro din Yame pe care il beau. Frunzele arata binisor, insa sunt prea maruntite, cum am mai spus este posibil si datorita transportului.
Este un gyokuro realizat din frunze culese manual, se culeg doar mugurii si primele doua frunzulite.
Am realizat trei infuzii, cu apa avand temperatura: 40C, 50C SI 70C, si cu timpii: doua minute, 30 secunde si un minut si jumatate.
Ceaiul are o culoare galbuie, cu o usoara tenta de verde. Mirosul este destul de puternic, vegetal si marin.
Gustul este intens, dulce-amar, vegetal, marin, si se simte acel gust pe care eu il asociez cu porumbul fiert.
Frunzele infuzate miros foarte bine, miros asemanator cu cel specific ceaiurilor din Yame, dar si cu al celor din Uji.
Am folosit un set de portelan Kutani, ce are doua ceainice houhin. Unul din acestea poate avea rol de yuzamashi, desi setul are si yuzamashi inclus. Japonezii folosesc aceste seturi cand vor sa bea mai mult din acelasi tip de ceai, sau cand vor sa bea doua ceaiuri, diferite, in acelasi timp.
Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 100ml de apa, dar puteam pune 6-7 grame fara nicio problema.
De la a doua infuzie culoarea se inchide, iar gustul devine si mai intens, se simte amareala specifica de ciocolata, dar si dulceata vegetala caracteristica pentru gyokuro.
Vanzatorul spune pe site ca este mediu din punct de vedere al aburirii frunzelor (chumushi), ceea ce pe mine ma nelamureste, deoarece nu am mai intalnit la gyokuro acest tip de clasificare.
Trebuie sa spun ca este un gyokuro din care merg facute cinci infuzii, daca se incepe cu temperaturi mici ale apei.
Este un ceai foarte incarcat cu particule, desi sita ceainicului este acceptabila pentru acest tip de ceai, si nu am avut probleme la turnare.
Asa arata frunzele dupa cele trei infuzii:
Este un ceai bun, chiar gustos, cu aroma, miros si gust intense.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha
recolta – primavara 2012
producator – http://www.marukyu-koyamaen.co.jp/english/top.html
vanzator – http://www.teautja.hu/
Aceasta este o sencha din categoria Koikuchi, o sencha cu aroma si gust mai puternice decat majoritatea.
Koikuchi este si numele gurii tecii (saya) katanei, inelul ce tine cele doua parti ale tecii este numit asa.
Numele Chouyouzan se traduce prin: deal acoperit de crizanteme, si vine de la una din cele mai populare sarbatori japoneze: Choyo nu Sekku – Festivalul Crizantemelor. Aceasta sarbatoare se tine in ziua a sasea a primei luni de vara, si se sarbatoreste ziua in care kami au cazut pe pamant. Festivalul tine in total opt zile, in trecut in timpul acestui festival nimeni nu muncea.
Oamenii mergeau pe dealuri, care erau acoperite de crizanteme, se asezau sub un copac, tineau post si meditau.
Setul de ceai folosit este realizat de Andrzej Bero, si este compus dintr-un hoihin si doua cesti.
Am folosit 5 grame de frunze pentru un volum de aproximativ 100 ml apa.
Pentru ca este o sencha „strong”, am folosit timpi de infuzare medii: 90s, 30s, 120s, 240s.
Pentru ceaiurile japoneze folosesc o apa cu un continut scazut de minerale, producatorul recomanda sub 50 mg/l, acest tip de apa interactioneaza in cel mai optim mod cu compozitia frunzelor.
Apa a avut temperatura de 70C pentru primele doua infuzii si 80C pentru urmatoarele.
Ceaiul are o aroma destul de puternica, frunzele infuzate miros extraordinar.
Culoarea ceaiului este verzuie si se mentine, pe parcursul celor patru infuzii, la a doua insa este parca mai intensa si mai incarcata de particule.
Surprinzator mirosul ceaiului in ceasca este destul de slab dupa a doua infuzie.
Gustul este intr-adevar „strong”, este puternic, vegetal si marin, dulce si amar, si in acelasi timp echilibrat.
Este un ceai ce produce o explozie a simturilor, urmata de o stare de calm, un ceai pe care parca il simti cu tot corpul.
Ceaiurile de la Marukyu-Koyamaen raman, pana acum, pe primul loc in topul preferintelor mele in ceea ce priveste ceaiurile japoneze.
Frunzele infuzate:
Nu este prima oara cand beau acest ceai, si cu siguranta nici ultima.
categorie – ceai verde japonez
tip – sencha
recolta – aprilie 2012
vanzator – http://www.zencha.net/index.php
Este o sencha de tip fukamushi, produsa manual, din prima recolta a trei tipuri de frunze: Yabukita, Yutakamidori si Asatsuyu, si este originara din Kagoshima.
Kyusul este din ceramica rosie naturala, si este realizat de Gisui:
Cestile sunt din portelan Seto:
Frunzele arata binisor. tinand cont ca este o fukamushi:
Sencha in limba japoneza inseamna multe lucruri, dar se refera si la modalitatea de preparare a ceaiului. Cea mai folosita metoda este cea in care intai se introduc frunzele in ceainic si apoi apa, si aceasta se cheama „encha”.
Pentru acest ceai am folosit metoda in care intai se toarna apa in ceainic, si cand ajunge la temperatura dorita, se introduc frunzele, metoda ce se numeste „sencha”.
Bineinteles ca aceasta metoda se poate folosi doar pentru prima infuzie.
Am folosit 5 grame de frunze pentru aproximativ 120 ml de apa.
Prima infuzie a durat un minut si jumatate, iar apa a avut temperatura de 60C.
Aproape ca nu miroase deloc, culoarea este verzui-galbuie.
Gustul este bogat, marin, vegetal, dulce-amar.
La a doua infuzie apa a avut tot 60C, iar durata a fost de 30 secunde.
Culoarea devine ceva mai inchisa, iar mirosul in continuare aproape ca nu se simte.
Gustul devine ceva mai vegetal, cel amar, de ciocolata ramane predominant.
La a treia infuzie am crescut temperatura la 70C, iar timpul de infuzare a fost de un minut si jumatate.
Gustul devine preponderent vegetal, amar, astringent.
Un ceai bun, cu un gust bogat, fara a fi foarte complex, si cu un aftertaste destul de lung.
Huang Shan Mao Feng este unul din cele mai bune ceaiuri verzi chinezesti, si se pare cel mai bun ceai din tipul Mao Feng. Mao se traduce prin blana, puf, iar Feng prin varf de munte.Numele Mao vine de la faptul ca frunzele si mugurii acestui ceai au pe spate un puf argintiu, iar Feng arata ca forma mugurilor cu frunzele de ceai este aceea a unui pisc de munte. Huang Shan inseamna Muntele Galben si se refera la locul de provenienta al acestui ceai.
Acest ceai a fost produs pentru prima data in 1875 in timpul Dinastiei Qing (1644-1911) de catre Xie Zhengan, dar sunt istorici care spun ca acest ceai este mai vechi, inca din timpul Dinastiei Ming, pe atunci numindu-se Huangshan Yunwu, adica Norul de ceata de pe Muntele Galben.
Un cronicar din timpul Dinastiei Qing, Suhu Bianlu numeste acest ceai, ceaiul verde numarul unu din toata China.
Ceaiul creste pe pantele Muntelui galben in provincia Anhui, la altitudinea de 700-800 m, unde are un sol fertil, aer racoros si ploi atat cat are nevoie. Exista si o legenda a acestui ceai, un tanar student si o frumoasa femeie, care munceau pe plantatiile de ceai, s-au indragostit. Dar propietarul acelor terenuri a vazut-o si el pe frumoasa femeie si a fortat-o sa i fie concubina. Cand femeia a aflat ca propietarul l-a ucis pe tanarul student, a fugit de la acesta, si s-a dus la mormantul celui din urma , aflat pe panta unui pisc de munte. Aici a plans asa de mult incat s-a transformat in ploaie, iar tanarul in tufa de ceai. De aceea se spune ca acest ceai creste la aceasta altitudine in aceasta zona unde este ceata o mare parte a anului si ploua abundent.
Ceaiul pe care il am eu este produs de Xinanyuan Tea Factory, in provincia Anhui.
Am realizat un numar de patru infuzii, folosind aproximativ trei grame de ceai la un volum de 200ml.
Prima infuzie:
Am folosit un ceainc de sticla, iar ceasca este din celadon.
Temperatura apei a fost de aproximativ 78 C, iar durata infuziei de doua minute.
Culoarea este galbena cu reflexe verzi. Aroma este delicata,florala, aproape ca nu se simte. Gustul este dulceag si usor aspru in acelasi timp, are o nuanta florala, usor vegetal.
Ceaiul acesta este gradul high-end, se poate vedea ca au fost culesi doar mugurii cu una sau doua frunzulite.
Frunzele acestui ceai sunt culese la sfarsitul lunii aprilie, in ceea ce chinezii numesc perioada pre Qingming.
A doua infuzie:
Gustul este parca si mai dulce, se pastreaza si toate celelalte particularitati. Aroma parca a disparut complet, se mai simte doar foarte vag.
Durata acestei infuzii a fost de doua minute si jumatate, iar apa a avut temperatura de aproximativ 80 C.
A treaia infuzie:
Apa a avut temperatura de aroximativ 82 C, iar timpul de infuzie a fost de trei minute si patruzeci de secunde.
Culoarea s-a mai deschis. Gustul capata nuante vegetale mai mai puternice, se simte teina, si nuanta aspra asemanatoare cumva cu cea a ceaiului Chun Mee, dar mult mai fina, se simte mai clar.
A patra infuzie a durat cinci minute, iar apa folosita a avut aproximativ 85 C.
Ceaiul este inca puternic, gustos.
Este un ceai de calitate, superior, un ceai fresh, inviorator, dulceag, cu nuante fructate, usor vegetal, si in acelasi timp puternic, hotarat. Un ceai caruia i se potriveste zicala chinezeasca: ” muntele faimos produce ceai faimos”.
Tian Mu Long Zhu sau Perlele (Ochii) Dragonului de pe muntele Tian Mu este un ceai verde chinezesc. Este produs de catre Donghua in Zhejiang pe muntele Tian Mu.
Numele provine de la forma sub care se prezinta ceaiul, sfere din frunze presate.
Aceasta forma se intalneste prima data la ceaiurile verzi in timpul dinastiei Song. Se spune in traditia populara chineza ca acest ceai e bun pentru fertilitate.
Am preparat acest ceai intr-un ceainic de sticla, ceasca este o ceasca japoneza dintr-un set care imi place mie foarte mult, iar trandafirul este din gradina mea.
Am realizat un numar de patru iinfuzii. Prima infuzie am facut-o cu apa la temperatura de 80 C, timp de doua minute. Am folosit 5 grame de ceai intr-un volum de aproximativ 200-220 ml.
Ceaiul este usor uleios, are o aroma nu foarte puternica dar clara, iar gustul este deosebit. Producatorii spun ca acest ceai are aroma asemanatoare brizei montane.
Are o culoare frumoasa aurie, pusa in evidenta de ceainicul de sticla.
Pentru ceaiurile verzi chinezesti care nu au nevoie de un ceainic fabricat dintr-un material poros, absorbant folosesc ceainice sau gaiwane din sticla sau din portelan.
Pentru celelalte trei infuzii am folosit apa careia i-am ridicat usor temperatura astfel incat la a patra infuzie temperatura apei a fost de 85 C.
Si timpul de infuzare a crescut la urmatoarele infuzii, cu cate 20-25 secunde pentru fiecare infuzie in parte.
Ceaiul isi pastreaza gustul si intensitatea pana la sfarsit, dar acestea scad in intensitate cu fiecare infuzie. Gustul este diferit de cel al altor ceaiuri chinezesti din aceeasi categorie de calitate. Si culoarea ramane galben-aurie dar se mai deschide pana la ultima infuzie.
Bilele de ceai se desfac dar nu in totalitate.
Acestea sunt formate din partile superioare ale plantei, tulpini cu cateva frunze tinere. Si tulpinile se vede ca au fost culese cand erau inca tinere si verzi.
Un ceai verde bun, cu un gust neastringent, fara amareala specifica ceaiurilor verzi. Un ceai de calitate, potrivit pentru orice perioada a zilei.
kissako 
Comentarii recente